tis1974
Utilizator neinregistrat
|
Data mesaj: 02.05.2011 22:21
Am inteles!
Aplicam cu luna viitoare pentru luna asta,ma intelegi,nu?
Eu incerc sa iti dau tot contractul colectiv,sa vad daca merge.
CONTRACT COLECTIV DE MUNCÄ‚ UNIC LA NIVEL NAÅ¢IONAL
PE ANII 2011-2014
Încheiat conform art. 10 şi 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei cu nr.
CAPITOLUL 1
Dispoziţii generale
ART.1. - (1) Părtile contractante, reprezentate conform anexei 7, recunosc şi accepta pe deplin ca sunt egale şi libere în negocierea Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional şi se obligă să respecte în totalitate prevederile acestuia.
(2) Angajatorul recunoaşte libera exercitare a dreptului sindical, conform convenţiilor internaţionale pe care Romania le-a ratificat, Constituţiei Romaniei şi legislaţiei naţionale, precum şi libertatea de opinie a fiecărui salariat.
ART.2. - (1) Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional cuprinde drepturile şi obligaţiile angajatorilor*) şi ale salariaţilor cu privire la condiţiile generale de muncă prevazute de legislaţia în vigoare precum şi cele convenite în procesul de negociere.
(2) În ceea ce priveşte condiţiile specifice de muncă, stabilite conform legii, drepturile şi obligaţiile părţilor se vor stabili prin contractele colective de muncă şi, dupa caz, prin acorduri privind relaţiile de serviciu, la nivel de ramură, grup de unităţi*), unităţi şi instituăţii.
*) ÃŽn sensul prezentului contract:
- termenul „angajator†desemnează pe cel care angajează - persoana juridică sau fizică autorizată potrivit legii, care administrează, utilizează capital, indiferent de natura acestuia, şi care foloseşte forţa de muncă salariată;
- termenul „unitate†desemnează societaţile comerciale, alte organizaţii cu scop lucrativ, instituţiile publice şi orice persoană juridică ce angajeaza salariati;
- companiile naţionale şi regiile autonome sunt definite prin lege grupuri de unităţi;
- termenul de „acorduri privind relaţiile de serviciu†desemnează actele încheiate în baza negocierilor derulate între reprezentanţii instituţiilor publice şi reprezentanţii funcţionarilor publici.
(3) La angajare şi la stabilirea drepturilor individuale, angajatorii vor respecta dispoziţiile legale în vigoare privind aplicarea principiului egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii, fără discriminări pe baza de criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală.
(4) Principiul plăţii egale pentru muncă egală implică, pentru aceeaşi muncă sau pentru o muncă pentru care este atribuită o valoare egală, eliminarea, cu privire la toate elementele şi condiţiile de remunerare, a oricărei discriminări pe criteriul sexului.
ART.3. - (1) Clauzele contractelor colective de muncaă produc efecte dupa cum urmează:
a) pentru toţi salariaţii incadraţi in unitaţile din ţară, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, roman sau strain/mixt), în cazul contractelor colective de muncă la nivel naţional;
b) pentru toţi salariaţii încadrati în toate unitaţile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, roman sau strain/mixt);
c) pentru toţi salariaţii încadraţi la angajatorii care fac parte din grupul de unitati pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, roman sau strain/mixt);
d) pentru toţi salariaţii angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, roman sau strain/mixt).
(2) Contractele colective de munca se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor publice. Prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi al caror cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.
(3) În cazul în care, din diferite motive, parţile au încheiat contracte colective de muncă la un nivel inferior înaintea contractelor la nivel superior, cele de la nivelurile inferioare se vor adapta contractelor colective de la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora nu au fost atinse.
ART.4 - (1) Prezentul contract se încheie pe o perioada de patru ani, cu posibilitatea revizuirii anuale.
(2) Daca nici una dintre parţi nu denunţa contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungeşte pană la
încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni.
ART.5 - (1) Orice cerere de modificare a prezentului contract va face obiectul unei negocieri.
(2) Cererea de modificare se aduce la cunostinţa, în scris, celeilalte parţi cu cel puţin 30 de zile înainte de data propusă pentru începerea negocierilor.
(3) Parţile convin ca în perioada negocierilor, atat în cazul în care se fac modificări, cat şi în cazul denunţării contractului, la nivelurile de negociere să nu declanşeze greve, iar la nivel de unitate sau grup de unităţi să nu se efectueze concedieri din motive neimputabile salariatilor.
ART.6. - Suspendarea şi încetarea contractului au loc potrivit legii.
ART.7. - (1) Pentru rezolvarea problemelor ce apar în aplicarea prevederilor prezentului contract precum şi pentru monitorizarea aplicării lui, parţile convin să instituie o comisie de aplicare şi monitorizare a contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional.
(2) Competenţa, componenţa , organizarea şi funcţionarea comisiei prevăzute la alin.(1), sunt stabilite prin regulamentul din anexa nr. 1 la prezentul contract.
ART.8. - (1) Drepturile salariaţilor prevazute în prezentul contract colectiv de munca nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost stabilite prin contractele colective de munca încheiate la nivel de ramură, grupuri de unităţi şi unităţi înaintea încheierii Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional.
(2) În situaţiile în care, în privinţa drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de muncă, intervin reglementari legale mai favorabile, acestea vor face parte de drept din contract.
(3) Parţile se obligă ca, în perioada de aplicare a prezentului contract colectiv de muncă, să nu promoveze şi să nu susţina proiecte de acte normative a căror adoptare ar conduce la diminuarea drepturilor ce decurg din contractele colective de muncă, oricare ar fi nivelul la care acestea au fost încheiate.
(4) Parţile convin să se informeze reciproc şi să facă demersurile necesare pentru respectarea prevederilor legale, în vederea consultării organizaţiilor sindicale şi patronale semnatare, în toate cazurile în care se iniţiază acte normative ce privesc relaţiile de muncă.
ART.9. - (1) În scopul salarizării şi acordării celorlalte drepturi prevazute în prezentul contract pentru personalul instituţiilor finanţate de la bugetul de stat, sindicatele şi ministerele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal şi pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum şi în vederea modificarii ulterioare a acestuia.
(2) Parţile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor resurse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
(3) Pe baza fondurilor aprobate în condiţiile prevazute la alin. 1, părtile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor şi a celorlalte drepturi de personal la institutiile publice.
CAPITOLUL 2
Timpul de muncă
ART.10. - (1) Durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi sau de 40 de ore pe săptămână.
(2) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la alin. 1, este considerată muncă suplimentară.
(3) Prin negocieri la nivel de unitate, pentru a pune de acord programul cu cerinţele producţiei, se poate stabili un program săptămânal de 36 până la 44 de ore, cu condiţia ca media lunară să fie de 40 de ore de săptămână, iar programul stabilit să fie anunţat cu o săptămână înainte.
(4) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani, durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână.
(5) În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
(6) În cazurile în care durata normală a timpului de muncă se stabileşte potrivit prevederilor alin. 5, durata timpului de muncă zilnic nu poate depăşi 10 ore.
(7) La locurile de muncă unde, datorită specificului activităţii, nu există posibilitatea încadrării în durata normală a timpului zilnic de lucru, pot fi stabilite forme specifice de organizare a timpului de lucru, după caz, în tură, tură continuă, turnus, program fracţionat; locurile de muncă la care se aplică aceste forme specifice de organizare, precum şi modalităţile concrete de organizare şi evidenţă a muncii prestate se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, grupuri de unităţi sau unităţi.
(8) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe saptămână, inclusiv orele suplimentare. Prin execepţie, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore pe zi şi peste 48 de ore pe săptămână, care include şi orele suplimentare, cu condiţia ca media orelor de muncă , calculată pe o perioadă de referinţă de trei luni, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.
(9) Pentru ramurile de activitate şi sectoarele de activitate consemnate în Anexa nr. 6, se pot negocia la nivel de ramuri, perioade de referinţă mai mari de trei luni, dar care să nu depăşească 12 luni.
(10) La solicitarea comună sau a uneia dintre părţile negociatoare ale contratului colectiv de muncă la nivel de ramură, Comisia paritară constituită la nivelul Contratului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional se va întruni în regim de urgenţă, şi se va pronunţa asupra cererii de extindere a perioadei de referinţă, prevăzută de Art. 111 din Codul Muncii, pentru ramuri sau sectoare ce nu sunt prevăzute în Anexa nr. 6 şi pentru care s-au prezentat solicitări.
(11) Când munca se efectuează în schimburi, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore pe zi şi peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă maximă de 3 săptămâni, să nu depăşească 8 ore pe zi sau 48 de ore pe săptămână.
ART.11. - (1) Pentru unele activităţi, locuri de muncă şi categorii de personal, prevăzute în contractele colective de muncă de la unităţi, timpul de muncă poate fi parţial, corespunzător unor fracţiuni de normă.
(2) La cerere, salariaţii încadraţi cu timp de muncă parţial vor putea fi încadraţi cu timp de muncă normal, dacă există posturi vacante şi dacă întrunesc condiţiile ocupării acestor posturi
ART.12. - (1) Salariatii care îşi desfasoara activitatea în locuri de muncă cu condiţii deosebite beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de muncă sub 8 ore pe zi, în conditiile prevăzute de lege, şi nu pot fi solicitaţi să efectueze ore suplimentare, cu excepţia cazurilor justificate de prevederi exprese ale regulamentelor specifice activităţii respective sau a unor situaţii aparute fortuit.
(2) Durata reducerii timpului normal de muncă şi categoriile de personal care beneficiază de acest program se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, grupuri de unităţi si unităţi.
ART.13. - (1) Orele de începere şi terminare a programului vor fi stabilite prin regulamentul intern.
(2) În toate cazurile în care se dovedeşte că este posibil, cei care angajează şi sindicatele vor purta negocieri pentru a fixa orare flexibile de lucru şi modalităţi de aplicare a acestora.
(3) Stabilirea orarelor flexibile de lucru nu afectează drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă
ART.14. - (1) Orele prestate, la solicitarea angajatorului, peste programul normal de lucru stabilit în unitate sunt ore suplimentare.
(2) Salariaţii pot fi chemaţi să presteze ore suplimentare numai cu consimţământul lor.
(3) Pentru prevenirea sau înlaturarea efectelor unor calamitati naturale, ale unor accidente ori ale altor cazuri de forţă majoră, salariaţii au obligaţia de a presta muncă suplimentară cerută de cel care angajeaza
ART.15. - (1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în urmatoarele 30 de zile, după efectuarea acesteia.
(2) În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
ART.16. - (1) Munca prestată în intervalul dintre orele 22 si 6, cu posibilitatea abaterii cu o oră în plus sau în minus faţa de aceste limite, este lucru în timpul nopţii.
(2) Durata normală a timpului de muncă pentru salariatul în regim de noapte, nu poate depăşi o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referinţă de maxim 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale privind repausul saptămânal.
(3) Pentru persoanele al căror program de lucru se desfăşoară pe timpul nopţii, durata timpului de muncă este mai mică cu o oră decât durata timpului de muncă prestată în timpul zilei, fără diminuarea salariului de bază şi a vechimii în muncă.
(4) Prevederile alin. 2 nu se aplică salariaţilor care lucrează în locuri de muncă cu condiţii deosebite, unde durata timpului de muncă este mai mică de 8 ore.
(5) Angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat să informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de muncă.
(6) Salariaţii care urmează sa desfăşoare cel puţin 3 ore de muncă de noapte sunt supuşi unui examen medical gratuit înainte de începerea activităţii şi după aceea, periodic.
(7) Condiţiile de efectuare a examenului medical şi periodicitatea acestuia se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului sănătăţii.
(8) Salariaţii care desfăşoară muncă de noapte şi au probleme de sănătate recunoscute ca având legatura cu aceasta vor fi trecuţi la o munca de zi pentru care sunt apţi.
(9) Ţinerii care nu au împlinit varsta de 18 ani nu pot presta muncă de noapte.
(10) Femeile gravide, lăuzele şi cele care alăpteaza nu pot fi obligate sa presteze muncă de noapte.
ART.17. - (1) Salariaţii care renunţă la concediul legal pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de lucru cu 2 ore pe zi, fără să le fie afectate salariul de baza şi vechimea în muncă. La cererea lor se poate acorda program decalat, cu alte ore de începere a programului de lucru, dacă activitatea unităţii permite.
(2) Femeile care au în îngrijire copii de până la 6 ani pot lucra cu 1/2 normă, dacă nu beneficiază de creşă sau cămin, fără a le fi afectate drepturile ce decurg din calitatea de salariat. Timpul în care au fost încadrate în aceste condiţii se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu o normă întreaga.
(3) Angajatorii au obligaţia de a acorda salariatelor gravide, dispensă pentru consultaţii prenatale în limita a maxim 16 ore pe lună, fără a le fi afectate drepturile salariale.
(4) Salariata în cauza este obligată sa prezinte adeverinţă medicală privind efectuarea controalelor pentru care s-a învoit.
(5) Procedura de aplicare a prevederilor alineatelor precedente se stabileşte prin contractele colective de muncă la nivel de unitate.
ART.18. - În durata normală a timpului de muncă nu intră timpii consumati cu echiparea-dezechiparea la începutul şi sfârşitul programului.
CAPITOLUL 3
Sănatatea şi securitatea în muncă
ART.19. – (1) Părţile se obligă sa depună toate eforturile pentru aplicarea riguroasă a sistemului institutionalizat prin legislaţia în vigoare, în vederea ameliorării permanente a condiţiilor de muncă.
(2) În scopul realizării obiectivului prevăzut la alineatul precedent, părţile contractante vor asigura includerea în contractele colective a măsurilor prevăzute de Legea nr. 319/2006.
(3) La stabilirea măsurilor vizând condiţiile de muncă, părţile implicate vor ţine seama de următoarele:
a) măsurile incluse în contractul colectiv de muncă să fie de natură să realizeze cel puţin asigurarea condiţiilor de muncă la nivelul parametrilor minimali prevăzuţi în norme; dacă acest lucru nu este posibil la un moment dat, se vor stabili programe pe termen scurt sau mediu pentru realizare, până la asigurarea parametrilor minimali salariaţii beneficiind de compensări băneşti sau de altă natură;
b) măsurile privind ameliorarea condiţiilor de muncă vor fi stabilite împreună cu reprezentanţii sindicali, încheindu-se anexe speciale la contractele colective de muncă.
(4) Patronatele şi sindicatele pot organiza, în comun, la nivelul ramurilor, grupurilor de unităţi şi unităţilor, servicii de securitate şi sănătate în muncă.
ART.20. - (1) Organizarea activităţii prin stabilirea unei structuri organizatorice rationale, repartizarea tuturor salariaţilor pe locuri de muncă cu precizarea atribuţiilor şi raspunderilor lor, precum şi exercitarea controlului asupra modului de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu de către salariaţi sunt de competenţa exclusivă a celor care angajează.
(2) Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariaţi - muncitori, tehnicieni, ingineri, economişti, cadre de altă specialitate şi lucrători din activitatea administrativă atât pentru cei salarizaţi în acord, cat şi pentru cei salarizaţi în regie. Normele de muncă se exprimă - în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau ale altor activităţi ce se normează - sub forma de norme de timp, norme de producţie, norme de personal, sfere de atribuţii sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei munci. Normele de muncă se elaborează de către patroni cu acordul organizaţiilor sindicale corespunzătoare.
(3) Normele de muncă aprobate de conducătorul unităţii constituie anexa la contractul colectiv de muncă şi se fac cunoscute salariaţilor cu cel puţin 5 zile înainte de aplicare.
ART.21. - (1) Activitatea de normare a muncii se referă la toate categoriile de salariaţi, potrivit specificului activităţii fiecăreia, şi se bazează pe tehnicile normării muncii; aceasta se desfăşoară ca un proces continuu, în permanentă concordanţă cu schimbările ce au loc în organizarea şi nivelul de dotare tehnica a muncii.
(2) În toate situaţiile în care normele de muncă nu asigura un grad complet de ocupare, conduc la o solicitare excesivă sau, după caz, nu corespund condiţiilor pentru care au fost elaborate, se impune reexaminarea lor. Aceasta poate fi cerută atât de patron, cât şi de sindicate. În caz de divergenţă în ceea ce priveşte calitatea normelor de muncă se va recurge la o expertiza tehnică ce va fi stabilită de comun acord. Concluziile expertizei tehnice sunt obligatorii pentru ambele părţi.
(3) Reexaminarea normelor de muncă nu va putea conduce la diminuarea salariului de bază negociat.
(4) Cheltuielile ocazionate de soluţionarea divergenţelor cu privire la modificarea normelor de muncă vor fi suportate de patroni pentru prima solicitare a sindicatelor.
ART.22. - Angajatorul are obligaţia sa asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă, iar salariaţii trebuie să realizeze norma de muncă sau, după caz, sarcinile ce decurg din funcţia sau postul deţinut.
ART.23. - Locurile de muncă se clasifică în locuri de muncă normale, locuri de muncă cu condiţii deosebite şi locuri de muncă cu condiţii speciale, stabilite potrivit reglementărilor legale.
ART.24. - (1) Pentru prestarea activităţii în locurile de muncă cu condiţii grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, salariaţii au dreptul, după caz, la sporuri la salariul de bază, durata redusă a timpului de lucru, alimentaţie de întarire a rezistentei organismului, echipament de protecţie gratuit, materiale igienico-sanitare, concedii suplimentare, prevăzute de contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unităţi, unităţi şi instituţii; duratele de reducere a vârstei pentru pensionare sunt cele prevăzute în lege.
(2) Salariaţii încadraţi în categoriile prevăzute la alin. 1 vor fi supuşi obligatoriu unui examen medical efectuat de medicul de medicina muncii, în condiţiile şi la termenele ce se vor stabili prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi instituţie.
(3) În cazul în care una sau mai multe din condiţiile deosebite se regăsesc pentru toţi salariaţii unei unităţi, unei secţii, unui atelier sau ai unui loc de muncă se vor stabili pentru aceştia prin negociere salarii de bază al căror cuantum nu va fi mai mic decât suma salariului de bază şi a sporurilor negociate.
(4) La locurile de muncă cu condiţii specifice, unde numai o parte dintre salariaţi lucrează în astfel de condiţii, aceştia vor beneficia de sporuri.
ART.25. - (1) În cazul în care condiţiile de muncă se normalizează, salariaţii vor beneficia pentru refacerea capacităţii de muncă încă doua luni, dacă au beneficiat anterior de acestea, de spor pentru nocivitate şi alimentaţie de protecţie a organismului.
(2) De drepturile prevăzute la alin. 1 beneficiază şi salariaţii care au lucrat cel puţin şase luni în condiţiile alin. 1 şi îşi schimba locul de muncă din motive ce nu le sunt imputabile, dacă drepturile de aceeaşi natură la noul loc de muncă sunt mai mici.
ART.26. - În toate cazurile in care condiţiile de muncă s-au înrăutăţit, determinand reclasificarea locurilor de muncă, salariaţii vor beneficia de drepturile aferente noii clasificări începând cu data schimbarii condiţiilor de muncă.
ART.27. - (1) Părţile sunt de acord că nici o măsură privind sănătatea şi securitatea în muncă nu este eficientă dacă nu este cunoscută, însuşită şi aplicată în mod conştient de salariaţi.
(2) Angajatorul va asigura, pe cheltuiala sa, cadrul organizatoric pentru instruirea, testarea şi perfecţionarea profesională a salariaţilor cu privire la normele de sănătate şi securitate în muncă. Prin contractele colective de muncă la nivel de unităţi se vor prevedea măsuri specifice, periodicitatea, metodologia, obligaţiile şi răspunderile, precum şi controalele proprii, în conformitate cu dispozitiile Legii 319/2006, reglementările elaborate de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi cu normele proprii. Timpul aferent acestor activităţi, inclusiv orele de instructaj, se include în timpul de muncă şi este salarizat.
(3) La angajarea unui salariat sau la schimbarea locului de muncă sau a felului muncii, acesta va fi instruit şi testat efectiv cu privire la riscurile ce le presupune noul sau loc de muncă şi la normele privind sanatatea si securitatea în muncă, pe care este obligat în procesul muncii să le cunoască şi să le respecte.
(4) În cazurile în care, în procesul muncii, intervin schimbări ce impun aplicarea unor norme noi de sănătate şi securitate în muncă, salariaţii vor fi instruiti în condiţiile prevăzute la alineatul precedent.
ART.28. - (1) Contravaloarea echipamentului de protecţie se suportă integral de către angajator.
(2) Contravaloarea echipamentului de lucru se suportă potrivit prevederilor legale şi celor din contractele colective de muncă de la celelalte niveluri.
(3) În toate cazurile în care, în afara echipamentului de lucru prevăzut de lege, patronul cere o anumită vestimentaţie specială, ca echipament de lucru, contravaloarea acesteia se suporta integral de către angajator.
ART.29 Prin contractele colective de muncă la nivel de unitate sau instituţie se vor stabili parametrii de microclimat care vor fi urmăriţi la fiecare loc de muncă, în vederea luării măsurilor de protecţie a muncii specifice, precum şi programele de control al realizării măsurilor stabilite.
ART.30 (1) În vederea menţinerii şi îmbunătăţirii condiţiilor de desfăşurare a activităţii, patronul va lua următoarele măsuri de amenajare ergonomică a locului de muncă:
a) asigurarea condiţiilor de mediu (iluminat, microclimat, zgomot, vibratii, temperatură, aerisire, umiditate);
b) amenajarea anexelor sociale ale locurilor de muncă (vestiare, băi, grupuri sanitare, săli de repaus);
c) diminuarea până la eliminarea treptată a emisiilor poluante.
(2) Măsurile concrete, în sensul prevederilor alin. 1, se stabilesc în contractele colective de muncă din unităţi şi instituţii.
(3) Salariaţii sunt obligaţi sa păstreze în bune condiţii amenajările efectuate de patron, să nu le deterioreze şi să nu le descompleteze ori să sustragă componente ale acestora.
ART.31 (1) Patronul va organiza la angajare şi, ulterior, o data pe an, examinarea medicală a salariaţilor, în scopul de a constata dacă sunt apţi pentru desfăşurarea activităţii în posturile pe care ar urma sa le ocupe sau pe care le ocupă, precum şi pentru prevenirea imbolnăvirilor profesionale. Examinarea medicală este gratuită, iar cheltuielile ocazionate de examinare se vor suporta conform legii. Condiţiile concrete urmează să fie stabilite la nivel de unitate, cu consultarea sindicatelor.
(2) În cazul în care dispoziţii legale speciale sau ale contractului colectiv de muncă prevăd examinari medicale la termene mai scurte, determinate de condiţiile deosebite de la locurile de muncă, se vor aplica aceste prevederi.
(3) Salariaţii sunt obligaţi sa se supună examenelor medicale în condiţiile organizării potrivit prevederilor alin. 1. Refuzul salariatului de a se supune examinarilor medicale constituie abatere disciplinară.
(4) Examinarea medicală a salariaţilor la angajare şi, ulterior, o dată pe an se face de către unităţile sanitare de specialitate acreditate de patronat şi de Ministerul Sănătăţii.
ART.32 La cererea uneia dintre părţi, medicii de medicina muncii şi inspectorii de muncă vor fi consultaţi la modificarea duratei timpului de lucru şi la acordarea de concedii suplimentare.
ART.33 (1) Părţile vor asigura un regim de protecţie specială a muncii femeilor şi a tinerilor în vârstă de până la 18 ani, cel puţin la nivelul drepturilor specifice reglementate de legislaţia muncii şi prevederile prezentului contract.
(2) Salariatele gravide, începând cu luna a V-a de sarcină, precum şi cele care alăptează nu vor fi repartizate la muncă de noapte, nu vor fi chemate la ore suplimentare, nu vor fi trimise în deplasare şi nu vor putea fi detaşate decât cu acordul lor.
(3) La solicitarea Comitetului de sănătate şi securitate în muncă, angajatorul are obligaţia sa evalueze riscurile pe care le presupune locul de muncă al salariatei care anunţă că este însărcinată, precum şi al salariatei care alăptează şi să le informeze cu privire la acestea.
(4) Alte drepturi specifice sau alte cuantumuri ale drepturilor reglementate de legislaţia muncii pot fi stabilite prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri.
ART.34 Patronul nu va refuza angajarea sau, după caz, menţinerea în muncă a persoanelor cu handicap, în cazurile în care acestea sunt apte pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu aferente posturilor existente.
ART.35 În cazul recomandărilor medicale, patronul va asigura trecerea salariaţilor în alte locuri de muncă şi, după caz, recalificarea acestora, în funcţie de posibilităţile fiecărei unităţi, care vor fi stabilite împreună cu sindicatele.
ART.36. - (1) În vederea îmbunătăţirii condiţiilor de muncă, în fiecare unitate cu cel puţin 50 de salariaţi se va constitui un comitet de sănătate şi securitate în muncă, în conformitate cu prevederile legale.
(2) Comitetul de sănătate şi securitate în muncă este constituit din reprezentanţii desemnaţi de sindicatele reprezentative din unitate, pe de o parte, şi angajator sau reprezentaţii săi desemnaţi, în numar egal cu cel al reprezentaţilor lucrătorilor, pe de altă parte.
(3) Reprezentanţii în Comitetele de sănătate şi securitate în muncă desemnaţi de sindicatele reprezentative din unitate sau acolo unde acestea nu există, aleşi de către salariaţi, poartă denumirea de lucrători delegaţi ai salariaţilor cu răspunderi specifice în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă sau lucrători desemnaţi.
(4) Lucrătorii delegati prevăzuţi la alineatul precedent vor fi aleşi pentru un mandat de 2 ani, cu posibilitatea prelungirii. Aceştia pot fi retraşi sau înlocuiţi în aceleaşi condiţii în care au fost desemnaţi.
(5) Dacă înr-o unitate apare un sindicat reprezentativ, lucratorii delegaţi în Comitetul de sanatate şi securitate în muncă vor fi desemnaţi de acesta.
(6) Timpul de muncă afectat activităţii în comitetele de sănătate şi securitate în muncă se consideră timp de lucru efectiv prestat şi va fi prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
(7) Activitatea comitetelor de sănătate şi securitate în muncă se va desfasura în baza reglementărilor cadru în vigoare şi a regulamentelor proprii.
ART.37. În scopul prevenirii şi diminuării nivelului stresului la locul de muncă, angajatorul împreună cu semnatarii contractului colectiv de muncă vor depune eforturile necesare în vederea transpunerii la nivelul unităţii, a standardelor de management pentru gestionarea stresului la locul de muncă, astfel:
(1) În ce priveşte conţinutul muncii:
a) la fundamentarea normelor de muncă pentru salariaţi, se va avea în vedere numărul de ore de muncă, stabilite prin lege şi contractele colective de muncă aplicabile;
b) se va urmări ca nivelul de competenţă, aptitudinile şi abilităţile salariaţilor să corespundă cerinţelor locului de muncă;
c) condiţiile locului de muncă trebuie să fie adaptate ergonomic, salariaţilor;
d) salariaţii vor fi informaţi şi consultaţi şi vor avea la dispoziţie toate informaţiile necesare, care să le permită să înţeleagă care sunt responsabilităţile lor, conform fişei postului .
(2) ÃŽn ce priveÅŸte controlul asupra muncii efectuate:
a) angajatorul va încuraja salariatul să-şi utilizeze capacităţile şi iniţiativele la locul de muncă;
b) împreună cu sindicatele sau după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, angajatorul va stabili un sistem de stimulente pentru ca salariaţii să fie motivaţi în îndeplinirea cât mai bună a sarcinilor de serviciu.
(3) În ce priveşte gestionarea activităţii la locul de muncă, prin contractele colective de muncă aplicabile se vor stabili intervalele de timp şi modalităţile practice de informare a salariaţilor privind modificările apărute sau în curs de apariţie, legate de condiţiile de muncă.
(4) În ce priveşte relaţiile de muncă, prin grija Comitetului de sănătate şi securitate în Muncă şi a Comisiei Paritare, se vor analiza informaţiile legate de rele practici la locurile de muncă şi se vor dispune măsuri corective.
CAPITOLUL 4
Salarizarea si alte drepturi bănesti
ART.38. (1) Pentru munca prestată în condiţiile prevăzute în contractul individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani convenit la încheierea contractului de muncă.
(2) La unităţile producătoare de produse agricole, o parte din salariu se poate plati şi în natură. Plata în natură, stabilită prin negocieri colective în unităţi, nu poate depăşi 30% din salariu.
(3) Plata în natură a unei părţi din salariu, în condiţiile stabilite la art. 160 din Codul muncii, este posibilă numai dacă este prevăzută expres în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă.
(4) Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.
ART.39. (1) Formele de organizare a muncii şi de salarizare ce se pot aplica sunt următoarele:
a) în regie sau după timp;
b) în acord;
c) pe baza de tarife sau cote procentuale din veniturile realizate;
d) alte forme specifice unităţii.
(2) Organizarea muncii şi salarizarea în acord pot avea loc într-una din următoarele forme:
a) acord direct;
b) acord progresiv;
c) acord indirect.
(3) Acordul direct, progresiv sau indirect se poate aplica individual sau colectiv.
(4) Formele de organizare a muncii şi de salarizare ce urmează să se aplice fiecărei activităţi se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sau, după caz, instituţie.
Art.40. (1) Salariul de bază minim brut pe oră, negociat, va fi de 4,118lei/oră, respectiv 700lei pentru un program complet de lucru de 170 de ore pe lună.
(2)Strict pentru anul 2011, se stabilesc următorii coeficienţi minimi de ierarhizare, pentru următoarele categorii de salariaţi:
a) muncitori:
1. necalificaţi – 1;
2. calificaţi – 1,1.
b) personal administrativ încadrat în funcţii pentru care condiţia de pregătire este:
1. liceală – 1,1;
2. postliceală – 1,15;
c) personal de specialitate încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire este:
1. şcoala de maiştri – 1,3;
2. studii superioare de scurtă durată – 1,3.
d) personalul încadrat în funcţii pentru care condiţia de păregătire este cea de studii superioare – 1,72.
(3) Coeficienţii de ierarhizare de la alin.( 1) se aplică la salariul minim negociat pe unitate.
(4) Salarizarea personalului încadrat conform alin. (1), se va stabili ţinând cont şi de standardele ocupaţionale corespunzătoare ocupaţiei respective.
(5) Art.40 din CCMUN 2011-2014 va face obiectul negocierii anuale, conform legii. Pentru anul 2012, grila de ierarhizare din art.40, alin.(2) va avea ca referinţă următorii coeficienţi minimi de ierarhizare:
a) muncitori:
1. necalificaţi – 1;
2. calificaţi – 1,2.
b) personal administrativ încadrat în funcţii pentru care condiţia de pregătire este:
1. liceală – 1,2;
2. postliceală – 1,25;
c) personal de specialitate încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire este:
1. şcoala de maiştri – 1,3;
2. studii superioare de scurtă durată – 1,5.
d) personalul încadrat în funcţii pentru care condiţia de păregătire este cea de studii superioare – 2.
ART.41. - (1) Părţile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acţioneze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retributia pentru munca prestată şi condiţiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu.
(2) Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
(3) Sporurile minime ce se acordă în condiţiile prezentului contract sunt:
a) pentru condiţii deosebite de munca, grele, periculoase sau penibile, 10% din salariul de bază;
b) pentru condiţii nocive de muncă, 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate;
c) pentru orele suplimentare şi pentru orele lucrate în zilele libere şi in zilele de sărbători legale ce nu au fost compensate corespunzator cu ore libere platite se acordă un spor de 100% din salariul de bază;
d) pentru vechime în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime şi maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază;
e) pentru lucrul în timpul nopţii, 25% din salariul de bază;
f) pentru exercitarea şi a unei alte funcţii se poate acorda un spor de pâna la 50% din salariul de bază al funcţiei înlocuite; cazurile în care se aplică această prevedere şi cuantumul se vor stabili prin negocieri la contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unităţi sau unităţi.
(4) Sporurile prevazute la alin.3, lit. a) si b) nu se includ în salariul de bază şi nu se mai acordă după normalizarea condiţiilor de muncă în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din prezentul contract.
(5) Prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, grupuri de unităţi şi unităţi pot fi negociate şi alte categorii de sporuri (spor de izolare, spor pentru folosirea unei limbi străine, dacă aceasta nu este cuprinsă în obligaţiile postului etc.).
ART. 42. - (1) Adaosurile la salariul de bază sunt:
a) adaosul de acord;
b) premiile acordate din fondul de premiere, calculate într-o proporţie de minimum 1,5% din fondul de salarii realizat lunar şi cumulat;
c) alte adaosuri, convenite la nivelul unităţilor şi instituţiilor.
(2) Alte venituri sunt:
a) cota-parte din profit ce se poate repartiza salariaţilor cu aprobarea Consiliului de Administraţie, care este de până la 10% în cazul societăţilor comerciale şi de până la 5% în cazul regiilor autonome;
b) tichetele de masă, tichetele cadou, tichetele de creşă, şi alte instrumente similare acordate conform prevederilor legale şi întelegerii părţilor.
(3) Condiţiile de diferenţiere, diminuare sau anulare a participării la fondul de participare din profit sau la fondul de premiere, precum şi perioada pentru care se acordă cota de participare la profit salariaţilor, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi după caz, instituţie.
ART.43. – (1) Angajatorul va asigura condiţiile necesare realizării de către fiecare salariat a sarcinilor ce îi revin, în cadrul programului zilnic de muncă stabilit.
(2) În situaţia în care angajatorul nu poate asigura pe durata zilei de lucru, parţial sau total, condiţiile necesare realizării sarcinilor de serviciu, el este obligat sa plătească salariaţilor salariul de bază pentru timpul cât lucrul a fost întrerupt.
(3) În cazuri excepţionale, când din motive tehnice sau din alte motive activitatea a fost întreruptă, salariaţii vor primi 75% din salariul de bază individual avut, cu condiţia ca încetarea lucrului sa nu se fi produs din vina lor şi dacă în tot acest timp au rămas la dispoziţia unităţii. Prin negocieri la nivelul unităţii sau instituţiei se va stabili modul concret de realizare a prevederii de a rămâne la dispoziţia unităţii, prezenţi în incinta unităţii în aşteptarea reluării activităţii sau la domiciliu, de unde să poată fi convocaţi de unitate.
(4) În cazurile prevăzute la alin. 3, salariaţii beneficiază şi de celelalte drepturi prevăzute de lege pentru astfel de situaţii.
(5) În cazul în care din motive obiective este necesară reducerea sau întreruperea temporară a activităţii, pentru maximum 15 zile pe an, cu obligativitatea reluării ei, unitatea, cu acordul sindicatelor, poate acorda concediu fără plată.
ART.44. - Plata salariilor se face periodic, la datele ce se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii sau instituţiei.
ART.45. - Salariaţii unităţilor trimişi în delegaţie în ţară sau in străinatate, vor beneficia de următoarele drepturi:
a) decontarea cheltuielilor de transport, asigurare şi a costului cazării, potrivit condiţiilor stabilite prin contractele colective de muncă la celelalte niveluri;
b) diurna de deplasare al cărei cuantum se stabileşte prin negociere la nivel de ramură, grupuri de unităţi sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplică la instituţiile publice.
ART.46. - Salariaţii unităţilor trimişi în detaşare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute la art. 45. În cazul în care detasarea depăşeşte 30 de zile consecutive, în locul diurnei zilnice se plăteşte o indemnizaţie egala cu 50% din salariul de baza zilnic. Aceasta indemnizaţie se acordă proporţional cu numărul de zile ce depăşeşte durata neîntreruptă de 30 de zile.
ART.47. - Persoanele detasate îşi menţin toate drepturile pe care le-au avut la data detaşării, cu excepţia celor privind igiena şi protecţia muncii, chiar dacă la locul de muncă unde sunt detaşate acestea nu se mai regăsesc. Dacă la locurile de detaşare, drepturile echivalente au niveluri mai mari sau se acordă şi alte drepturi, persoanele detaşate beneficiază de acestea, inclusiv de toate drepturile privind protecţia şi igiena muncii, corespunzătoare noului loc de muncă.
ART.48. - (1) Toate drepturile băneşti cuvenite salariaţilor se plătesc înaintea oricăror obligaţii băneşti ale unităţii.
(2) În caz de faliment sau lichidare judiciară, salariaţii au calitatea de creditori privilegiaţi, iar drepturile lor băneşti constituie creanţe privilegiate, urmând să fie plătite integral, înainte de a-şi revendica cota-parte ceilalţi creditori.
ART.49. - Angajatorii vor tine o evidenţă în care să se menţioneze activitatea desfăşurată în baza contractului individual de muncă şi drepturile de care salariaţii au beneficiat şi le vor elibera dovezi despre acestea.
ART.50. - Salariaţii care se pensionează pentru limita de varsta primesc o indemnizaţie egală cu cel puţin două salarii de bază avute în luna pensionării.
ART.51. - În afară de ajutoarele prevăzute de lege, la care au dreptul, salariaţii vor beneficia şi de următoarele ajutoare:
a) în cazul decesului salariatului, un ajutor acordat familiei, de cel putin două salarii medii lunare pe unitate;
b) daca decesul a survenit din cauza unui accident de muncă, a unui accident în legatura cu munca sau a unei boli profesionale, cuantumul ajutorului acordat familiei va fi de cel putin 3 salarii medii pe unitate;
c) un salariu mediu pe unitate, plătit de aceasta mamei, pentru naşterea fiecarui copil; dacă mama nu este salariată, soţul acesteia beneficiază de plata unui salariu mediu pe unitate;
d) un salariu mediu pe unitate plătit de unitate la decesul soţului sau sotiei ori la decesul unei rude de gradul I aflate în întreţinerea salariatului.
CAPITOLUL 5
Concedii si zile libere
ART.52. (1) În fiecare săptamână, salariatul are dreptul, de regulă, la 2 zile consecutive de repaus săptămânal.
(2) Repausul săptămânal se acordă, de regulă, sâmbata şi duminica.
(3) În cazul în care activitatea de la locul de muncă, în zilele de sâmbătă şi duminică, nu poate fi întreruptă, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate se vor stabili condiţiile în care zilele de repaus săptămânal să fie acordate şi în alte zile ale săptămânii sau cumulat pe o perioadă mai mare.
ART.53. (1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:
- 1 ÅŸi 2 ianuarie;
- prima ÅŸi a doua zi de Pasti;
- 1 Mai;
- 1 Decembrie;
- prima şi a doua zi de Crăciun;
- 2 zile pentru fiecare dintre cele două sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele crestine, pentru persoanele aparţinând acestora.
(2) Acordarea zilelor libere se face de către angajator.
ART. 54. – (1) În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariaţii au dreptul la pauză de masă şi la alte pauze în condiţiile stabilite prin contractele colective de muncă şi/sau regulamentele interne aplicabile.
(2) Repausul pentru luarea mesei nu poate fi mai mic de 15 minute. Repausul pentru luarea mesei, cu o durata de 15 minute, se include în programul de lucru.
(3) Tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute în cazul în care durata zilnică atimpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate.
ART. 55. - Salariaţii pot solicita, în mod justificat, decalarea programului de lucru. Angajatorul va analiza cererea şi va aproba aceasta în funcţie de posibilităţi.
ART.56. (1) Salariaţii au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă plătit, de minimum 21 de zile lucrătoare.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. 1:
a) salariaţii care au varsta sub 18 ani au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu plătit de 24 de zile lucrătoare;
b) salariaţii nou-angajaţi, pentru primul an de activitate înscris în cartea de muncă au dreptul la un concediu de odihna plătit cu o durată minima de 20 de zile lucrătoare.
ART.57. (1) În fiecare an calendaristic, salariaţii încadraţi în grade de invaliditate au dreptul la un concediu de odihna suplimentar cu o durată de 3 zile, iar salariaţii nevăzători cu o durată de 6 zile.
(2) Salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite beneficiază de concedii de odihnă suplimentare de minimum 3 zile pe an.
ART. 58. Prin contractele colective de muncă la celelalte niveluri, se vor stabili criteriile pe baza cărora salariaţii sa beneficieze de concedii de odihnă anuale şi de concedii de odihnă suplimentare mai mari.
ART.59. - (1) Pe durata concediului de odihnă, salariaţii vor primi o indemnizaţie ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
2) Indemnizaţia de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul colectiv de muncă şi în contractul individual de muncă luate împreună, corespunzător numărului de zile de concediu.
(3) Prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilităţile economico-financiare ale unităţii, pe lângă indemnizaţia de concediu, să se plătească şi o primă de vacanţă.
(4) Indemnizaţia de concediu şi, după caz, prima de vacantă se plătesc înainte de plecarea în concediu.
(5) Orice convenţie prin care se renunţă total sau în parte la dreptul la concediul de odihnă este interzisă.
ART.60. (1) Concediul anual de odihnă va putea fi fracţionat la solicitarea salariatului; una din fracţiuni va trebui sa fie de cel puţin 15 zile lucrătoare. Cealaltă parte va trebui acordată şi luată până la sfârşitul anului în curs.
(2) Când din motive neimputabile salariatului acesta nu şi-a efectuat integral concediul de odihna pe anul în curs, restul de concediu se va acorda până la sfârşitul anului următor, în perioada solicitată de salariat.
ART.61. (1) Salariaţii au dreptul la zile libere plătite pentru evenimente deosebite în familie sau pentru alte situaţii, după cum urmează:
a) căsătoria salariatului - 5 zile;
b) căsătoria unui copil - 2 zile;
c) naşterea unui copil - 5 zile + 10 zile dacă a urmat un curs de puericultură;
d) decesul soţului, copilului, părinţilor, socrilor - 3 zile;
e) decesul bunicilor, fraţilor, surorilor - 1 zi;
f) donatorii de sânge - conform legii;
g) la schimbarea locului de muncă în cadrul aceleiaşi unităţi, cu mutarea domiciliului în altă localitate - 5 zile.
(2) Salariaţii au dreptul la 30 de zile concediu fără plată, acordat o singura data, pentru pregătirea şi susţinerea lucrării de diplomă în învăţământul superior. Acest concediu se poate acorda şi fracţionat, la cererea salariatului.
(3) Pentru rezolvarea unor situaţii personale, salariaţii au dreptul la concedii fără plată.
ART.62. - (1) În afară concediului legal plătit pentru îngrijirea copiilor în vârsta de până la doi ani, salariata mamă poate beneficia de încă un an concediu fără plată.
(2) Pe perioada în care salariata se află în concediul prevăzut la alin. 1, nu i se va putea desface contractul de muncă, iar în postul său nu vor putea fi angajate alte persoane, decât cu contract de muncă pe durată determinată.
ART.63. - (1) La nivelul unităţii, din fondul pentru cheltuieli sociale constituit conform prevederilor legale, vor fi suportate cheltuielile pentru reducerea costului biletelor de tratament şi odihnă recuperatorie în staţiunile balneoclimaterice, în care este inclus şi transportul pe calea ferată (tren personal, clasa a II-a).
(2) În limita acestor fonduri, unitatea va suporta cota-parte din costul biletelor pentru salariaţi şi membrii lor de familie, în raport cu salariul de bază şi în funcţie de sezon, potrivit prevederilor cuprinse în anexa nr. 2, cu condiţia ca biletele sa fie procurate cu acordul organizaţiilor sindicale şi să prevadă efectuarea sejurului într-o unitate aparţinând sistemului sindical, ministerelor sau unităţilor în cauză.
(3) Pentru alte situaţii decât cele prevăzute în alineatul precedent, unitatea va suporta cheltuielile pentru toate biletele procurate cu acordul sindicatului ori dacă, în cazul biletelor de tratament, există recomandarea expresă a medicului pentru o anumită staţiune care nu aparţine sistemului sindical, ministerelor sau unităţii în cauză.
(4) Costul biletelor de tratament se suportă în conformitate cu prevederile legislaţiei în materia asigurarilor de sănătate.
ART.64. - Beneficiarii biletelor de tratament balnear şi odihnă din instituţiile publice vor suporta o contribuţie bănească diferenţiată în funcţie de salariul de bază şi de sezon, contribuţie calculată conform legii.
ART.65. - Contravaloarea biletelor acordate salariaţilor trimişi în staţiuni pentru recuperare în urma unor accidente de muncă şi tratarea unor boli profesionale se suportă în condiţiile legii, angajatorul efectuând, la nevoie, cheltuieli în avans în acest scop, urmând să le recupereze de la asigurător potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
ART.66. (1) În cazul în care salariata se află în concediu de maternitate, unitatea va compensa, pe o anumită perioadă, diferenţa dintre salariul de bază individual avut şi indemnizaţia legală la care are dreptul.
(2) Perioada pe durata căreia se acordă compensarea va fi stabilită prin contractele colective de muncă la nivel de unitate, dar nu mai puţin de 6 săptămâni.
(3) Diferenţele de salarii vor fi acordate din fondul de salarii.
ART.67. În caz de deces al mamei, drepturile ce s-ar fi cuvenit acesteia pentru creşterea copilului până la doi ani se vor acorda tatălui, dacă acesta are copilul în îngrijire.
ART.68. În cazul decesului mamei, tatăl copilului, la cererea sa, va beneficia de concediul fără plată neutilizat de mamă, până la data decesului acesteia, cu drepturile prevăzute la art. 62.
CAPITOLUL 6
Contractul individual de muncă
ART.69. – (1) Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoana fizică, denumita salariat, se obligă sa presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
(2) În vederea stabilirii concrete a drepturilor şi obligaţiilor salariaţilor, angajarea se face prin încheierea contractului individual de muncă (CIM).
ART.70. (1) Încheierea CIM se face pe baza condiţiilor stabilite de lege, cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului şi numai pe criteriul aptitudinilor şi competentei profesionale.
(2) Angajatorul se obligă să aducă la cunostinta salariaţilor posturile disponibile şi condiţiile de ocupare a lor.
(3) În cazul în care angajarea se face prin concurs, dacă un salariat şi o persoana din afară unităţii obţin aceleaşi rezultate, salariatul are prioritate la ocuparea postului.
(4) Salariatul căruia i-a încetat calitatea de pensionar de invaliditate, ca urmare a redobandirii capacităţii de muncă, va fi reintegrat, pe cât posibil, în funcţia avută la data pierderii capacităţii de muncă.
(5) Prevederile alin. 1 şi 2 se aplică şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare.
ART.71. (1) Încheierea CIM se va face pe perioada nedeterminată. Dacă salariatul solicită asistenţă din partea organizaţiei sindicale, aceasta se poate acorda.
(2) Contractele individuale de muncă se pot încheia şi pe durată determinată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
(3) CIM va cuprinde cel puţin clauzele prevăzute în anexa nr. 3.
(4) Contractele individuale de muncă se încheie în scris, câte un exemplar pentru fiecare parte, prin grija celui care angajează.
ART.72. (1) CIM se poate modifica în ceea ce priveşte felul muncii, locul muncii şi drepturile salariale prin acordul părţilor sau din initiativa uneia dintre părţi în cazurile prevăzute de Codul muncii.
(2) Refuzul salariatului de a accepta o modificare a clauzelor referitoare la felul muncii, locul muncii sau drepturile salariale nu dă dreptul celui care angajează de a proceda la desfacerea unilaterală a CIM pentru acest motiv.
(3) Delegarea şi detasarea salariaţilor se fac în condiţiile prevăzute de lege, cu drepturile prevăzute în prezentul contract.
ART.73. - Executarea CIM se suspendă în cazurile prevăzute de lege în mod expres, precum şi pe perioada exercitării unei funcţii eligibile remunerate de organizaţia în care salariatul îşi desfăşoară activitatea pe timpul mandatului.
ART.74. - (1) Încetarea CIM poate avea loc - în condiţiile prevăzute de lege - printr-unul din următoarele moduri:
a) de drept;
b) ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea;
c) ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi condiţiile limitative prevăzute de lege.
(2) În cazurile în care unitatea este obligată, potrivit legii, sa acorde un preaviz la desfacerea contractului de muncă, durata preavizului va fi de 20 de zile lucrătoare.Prin derogare, pentru salariaţii I.M.M-urilor, preavizul va fi de 15 zile lucrătoare, conform dispoziţiilor din Legea nr. 53/2003-Codului Muncii.
(3) În perioada preavizului, salariaţii au dreptul sa absenteze patru ore pe zi de la programul unităţii, pentru a-şi cauta un loc de muncă, fără ca aceasta sa afecteze salariul şi celelalte drepturi. Orele absentate se pot acorda prin cumul, în condiţiile stabilite de angajator.
ART.75. (1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o sancţiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) Pentru cercetarea abaterii disciplinare şi propunerea sancţiunii, angajatorul constituie o comisie. Din comisie va face parte fără drept de vot, în calitate de observator, şi un reprezentant al organizaţiei sindicale al cărui membru este salariatul cercetat.
(3) Comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat, cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte. Convocarea va indica cel puţin motivul, data, ora şi locul întrevederii.
(4) În cadrul cercetării se vor stabili faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi orice date concludente după care să se poată stabili existenţa sau inexistenţa vinovăţiei. Ascultarea şi verificarea apărărilor salariatului cercetat sunt obligatorii.
(5) Neprezentarea salariatului la convocarea facută în condiţiile prevăzute la alin. (4) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului sa dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
(6) Activitatea de cercetare a abaterii disciplinare impune stabilirea următoarelor aspecte:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;
b) gradul de vinovăţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
(7) Salariatul are dreptul să cunoască toate actele şi faptele cercetării şi să solicite în apărare probele pe care le consideră necesare.
(8) Comisia propune aplicarea sau neaplicarea unei sancţiuni disciplinare după finalizarea cercetării.
(9) Lucrările comisiei de disciplină se consemnează într-un registru de procese verbale.
(10) La stablirea sancţiunii se va ţine seama de cauzele şi gravitatea faptei, de împrejurările în care fapta a fost comisă, gradul de vinovăţie al salariatului, eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
(11) În baza propunerii comisiei de disciplină angajatorul va emite decizia de sancţionare.
ART.76. - (1) CIM nu poate fi desfăcut din initiativa celui care angajează, în cazurila în care prin lefe sau prin cont2actul colectiv de muncă au fost prevăzute asemenea interdicţii.
(2) Desfăşurarea activităţii qindicale, prebum şi apartenenţa la un sindicat nu pot constitui iotive pentru desfacerea CIM din initi!tiva unităţii.
(3) Pe o perioada de mhnimum 6 luni de la reluarea activităţii, consid%rată perioada de readaptard, ralariaţii care au beneficiat de concediu de maternitatE şi/sau concediu legal plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani nu vor putea fi concediati pentru motivul de necorespundere profesională prevăzut de Codul muncii.
ART.77. (1) Salariatul poate fi concediat pentru motive de necorespundere profesională, cu respectarea procedurii de evaluare prealabilă, stabilită prin prezentul contract colectiv de muncă.
(2) Evaluarea salariatului pentru necorespundere profesională se face de către o comisie numită de către angajator. Din comisie va face parte şi un reprezentant al sindicatului, desemnat de acesta, al cărui membru este salariatul în cauză.
(3) Comisia va convoca salaiatul şi îi va comunica acestuia în scris, cu cel puţin 15 zile înaite:
a) data, ora exactă şi locul întrunirii comisiei;
b) modalitatea în care se va desfăşura examinarea.
(4) Examinarea va avea ca obiect activităţile prevăzute în fişa postului salariatului în cauză.
(5) În cazul introducerii de noi tehnologii, examinarea salariatului se va referi la acestea numai în măsura în care salariatul în cauză a făcut obiectul formării profesionale în respectiva materie.
(6) Necorespunderea profesionlă poate fi susţinută de comisie prin dovezi de îndeplinire necorespunzătoare a sarcinilor profesionale, prin examinare scrisă, orală, practică şi alte probe.
(7) În cazul în care salariatul îşi pierde aptitudinile profesionale din motive medicale, angajatorul îi va asigura în limitele disponibile,un alt loc de m
|
