Astfel, nu depun raportari contabile la 30.06.2017 urmatorii agenti economici:
– entitatile care la in exercitiul financiar incheiat la 31.12.2016 au inrgistrat o cifra de afaceri mai mica de 220.000 lei;
– entitatile care nu au desfașurat activitate de la data infiintarii pana la 30 iunie 2017
– entitatile care in tot semestrul I al anului 2017 s-au aflat in inactivitate temporara
– entitatile infiintate in cursul anului 2017
– persoanele juridice care se afla in curs de lichidare, potrivit legii.

Insa, intocmesc raportari semestriale la 30.06.2017 agentii economici care au optat pentru un exercitiu financiar diferit de anul calendaristic.

Cum se depun raportarile contabile la 30.06.2017
Raportarile contabile la 30.06.2017 se intocmesc si de depun utilizand fisierul .pdf inteligent pus la dispozitie de ANAF, care poate fi descarcat aici: Raportari contabile la 30.06.2017, astfel:
– la unitatile teritoriale ale MFP, in format hartie si in format electronic, la registratura unitatilor teritoriale ale Ministerului Finantelor sau la oficiile postale, prin scrisori cu valoare declarata.
– online, pe portalul www.e-guvernare.ro, avand atasata o semnatura electronica extinsa.

Sanctiuni in cazul depunerii cu intarziere a raportarilor contabile la 30.06.2017
Pentru depunerea cu intarziere a raportarilor contabile la 30.06.2017, Legea contabilitatii prevede urmatoarele sanctiuni:
– amenda de la 300 la 1.000 de lei, daca perioada de intarziere este cuprinsa intre una si 15 zile lucratoare;
– amenda de la 1.000 la 3.000 de lei, daca perioada de intarziere este cuprins intre 16 si 30 de zile lucratoare;
– amenda de la 1.500 la 4.500 de lei, daca perioada de intarziere depaseste 30 de zile lucratoare.
Nedepunerea se sanctioneaza, potrivit aceleiasi legi, cu amenda de la 2.000 la 5.000 lei.

Ar exista totusi limitari, astfel:

– ridicarea dividendelor s-ar va putea face trimestrial, in timpul exercitiului financiar, dar numai pana la jumatate din profitul contabil net realizat in fiecare trimestru (profitul net stabilit pe baza balantei de verificare);

– in cazul in care dividendele achitate in timpul anului ar fi superioare, valoric, dividendelor stabilite la inchiderea exercitiului financiar, s-ar impune o regularizare a sumelor repartizate in cursul exercitiului financiar. Potrivit proiectului de lege, Dividendele repartizate si platite in plus in cursul exercitiului financiar vor fi returnate in termen de 60 de zile de la data aprobarii situatiilor financiare anuale;

– in cazul in care o regularizare ar impune asociatilor sa returneze sumele ridicate in cursul anului, acestea vor fi achitate firmei in cel mult sase luni de la data aprobarii situatiilor financiare; in cazcontrar, asociatii / actionarii ar datora societatii dobanzi penalizatoare;

– pentru platile efectuate in cursul anului,distribuirea s-ar face in baza regulilor stabilite de adunarea generala a asociatilor sau de legile speciale, acolo unde este cazul.

Puteti citi mai multe despre aceasta propunere pe site-ul Senatului, aici.

Inventarierea patrimoniului – obligatie impusa de Legea contabilitatii

Obligatia inventarierii patrimoniului este prevazuta in Legea contabilitatii nr. 82/1992.
Astfel, potrivit Art. 7 alin. 1, „Persoanele prevazute (…) au obligatia sa efectueze inventarierea generala a elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii detinute la inceputul activitatii, cel putin o data in cursul exercitiului financiar, precum si in cazul fuziunii, divizarii sau lichidarii si in alte situatii prevazute de lege.

Persoanele la care se face referire mai sus sunt enumerate in Legea contabilitatii, fiind vorba de:
– Societatile comerciale, societati/companii nationale, regii autonome, institute nationale de cercetare-dezvoltare, societati cooperatiste si alte persoane juridice;
– Institutii publice, asociatiile si alte persoane juridice cu si fara scop patrimonial;
– Subunitati fara personalitate juridica, cu sediul in strainatate, care apartin persoanelor prevazute anterior, cu sediul in Romania, precum si subunitatile fara personalitate juridica din Romania care apartin unor persoane juridice cu sediul in strainatate au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi;
– Organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv, astfel cum sunt prevazute in legislatia pietei de capital, fondurile de pensii facultative, fondurile de pensii administrate privat si alte entitati organizate pe baza Codului civil;
– Persoanele fizice care desfasoara activitati producatoare de venituri.

Rezultatele inventarierii trebuie reflectate in contabilitate, prin inregistrarea eventualelor diferente constatate intre situatia faptica si situatia scriptica, aceasta fiind tot o obligatie legala a contribuabilului.

Obligatia impusa de Reglementarile contabile nationale

Totodata, obligatia efectuarii inventarierii este prevazuta si in OMFP nr. 1.802/2014 (ordinul a inlocuit, incepand cu 1 ianuarie 2015, OMFP 3.055/2009) pentru aprobarea reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate, potrivit caruia:
„In scopul intocmirii situatiilor financiare anuale, entitatile trebuie sa procedeze la inventarierea si evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii.”

Obligatia impusa de nevoia de informare

Dincolo de prevederile legale si sanctiunile aplicabile privind obligativitatea inventarierii patrimoniului, fiecare entitate are nevoie sa-si asigure conformitatea datelor reale cu cele din contabilitate. Mai mult decat atat, trebuie pus mare accent pe valoarea elementelor care compun patrimoniul unei entitati, pentru a preintampina eventuale deprecieri care ar permite o supraevaluare a elementelor de activ sau o subevaluare a elementelor de capitaluri proprii si datorii. S-ar putea denatura asadar pozitia reala a societatii, masurata pe baza situatiilor financiare.
Datele eronate pot influenta utilizatorii de informatii financiare in luarea deciziilor.
Din acest motiv, inventarierea (inventariere fizica si evaluare) asigura conformitarea datelor cuprinse in situatiile financiare cu realitatea specifica societatii.

Cateva elemente generale legate de procesul de inventariere

In scopul intocmirii situatiilor financiare anuale, entitatile trebuie sa procedeze la inventarierea si evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii.

In situatiile financiare anuale, elementele de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii se reflecta si se evalueaza la valoarea contabila, pusa de acord cu rezultatele inventarierii.

Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii reprezinta ansamblul operatiunilor prin care se constata existenta tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric sau numai valoric, dupa caz, la data la care aceasta se efectueaza.

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situatiei reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii ale fiecarei entitati, precum si a bunurilor si valorilor detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane juridice sau fizice, in vederea intocmirii situatiilor financiare anuale care trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare si a performantei entitatii pentru respectivul exercitiu financiar.

In cazul in care, in situatiile enumerate mai sus, sunt inventariate toate elementele de natura activelor dintr-o gestiune, aceasta poate tine loc de inventariere anuala, cu aprobarea administratorului, a ordonatorului de credite sau a persoanei care are obligatia gestionarii entitatii, cu respectarea prevederilor pct. 4 alin. (4).

Inventarierea anuala a elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii se face, de regula, cu ocazia incheierii exercitiului financiar, avandu-se in vedere si specificul activitatii fiecarei entitati.

In scopul efectuarii inventarierii, conducerea entitatii trebuie sa stabileasca proceduri proprii, cu respectarea prevederilor legale.

In vederea efectuarii inventarierii, responsabilii cu gestiunea patrimoniului aproba proceduri scrise, adaptate specificului activitatii, pe care le aduc la cunostinta comisiilor de inventariere in vederea insusirii regulilor specifice procesului pe care urmeaza a-l realiza.

Ca regula generala (de la care exista si exceptii), inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii se efectueaza de catre comisii de inventariere, numite prin decizie scrisa, emisa de persoanele responsabile cu gestiunea patrimoniului.

In decizia de numire se mentioneaza in mod obligatoriu:
- componenta comisiei (numele presedintelui si membrilor comisiei);
– modul de efectuare a inventarierii;
– metoda de inventariere utilizata;
– gestiunea supusa inventarierii;
– datele de incepere si de terminare a operatiunilor.

Exceptia invocata mai sus presupune ca la entitatile al caror numar de salariati este redus, inventarierea poate fi efectuata de catre o singura persoana.

Comisiile de inventariere
Pentru desfasurarea in bune conditii a operatiunilor de inventariere, in comisiile de inventariere vor fi numite persoane cu pregatire corespunzatoare economica, tehnica si care sa asigure efectuarea corecta si la timp a inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, inclusiv evaluarea lor conform reglementarilor contabile aplicabile.

Comisia centrala de inventariere
Comisiile de inventariere sunt coordonate, acolo unde este cazul, de catre o comisie centrala, numita, de asemenea prin decizie scrisa, emisa de persoanele insarcinate cu gestiunea patrimoniului. Comisia centrala de inventariere are sarcina sa organizeze, sa instruiasca, sa supravegheze si sa controleze modul de efectuare a operatiunilor de inventariere. Comisia centrala de inventariere raspunde de efectuarea tuturor lucrarilor de inventariere, potrivit prevederilor legale.

Externalizarea procesului de inventariere
Inventarierea si evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii se pot efectua atat cu salariati proprii, cat si pe baza de contracte de prestari de servicii incheiate cu persoane juridice sau fizice cu pregatire corespunzatoare.

Masuri premergatoare procesului de inventariere sarcinile responsabililor cu gestiunea patrimoniului

In vederea bunei desfasurari a operatiunilor de inventariere, responsabilii cu gestiunea patrimoniului au obligatia sa ia masuri pentru crearea conditiilor corespunzatoare de lucru comisiei de inventariere, prin:
– organizarea depozitarii bunurilor grupate pe sorto-tipo-dimensiuni, codificarea acestora si intocmirea etichetelor de raft;
– tinerea la zi a evidentei tehnico-operative la gestiuni si a celei contabile si efectuarea confruntarii datelor din aceste evidente;
– participarea intregii comisii de inventariere la lucrarile de inventariere;
– asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor care se inventariaza, respectiv pentru sortare, asezare, cantarire, masurare, numarare etc.;
– asigurarea participarii la identificarea bunurilor inventariate (calitate, sort, pret etc.) si la evaluarea lor, conform reglementarilor contabile aplicabile, a unor specialisti din entitate sau din afara acesteia, la solicitarea presedintelui comisiei de inventariere. Aceste persoane au obligatia de a semna listele de inventariere pentru atestarea datelor inscrise;
– dotarea gestiunii cu aparate si instrumente adecvate si in numar suficient pentru masurare, cantarire, cu cititoare de coduri de bare etc., cu mijloace de identificare (cataloage, mostre, sonde etc.), precum si cu birotica necesara;
– dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul si de sigilare a spatiilor inventariate;
– asigurarea protectiei membrilor comisiei de inventariere in conformitate cu normele de protectie a muncii;
– asigurarea securitatii usilor, ferestrelor, portilor etc. de la magazine, depozite, gestiuni etc.

Astfel, trebuie sa existe asigurari, inaintea inceperii procedurilor de inventariere, ca pentru fiecare element patrimonial de natura activelor este desemnat un responsabil.

Atribuirea raspunderii gestiunii patrimoniului uneia sau mai multor persoane depinde in mare parte de marimea societatii.

Astfel, daca in general inventarierea patrimoniului se realizeaza de catre o comisie de inventariere, special numita in acest sens, la entitatile al caror numar de salariati este redus, inventarierea poate fi efectuata de catre o singura persoana. In aceasta situatie, raspunderea pentru corectitudinea inventarierii revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii entitatii respective.

Totodata, desi cand vorbim de inventariere ne referim in special la data de sfarsit a exercitiului financiar (cel mai adesea anul calendaristic), la entitatile cu activitate complexa, bunurile pot fi inventariate si inaintea datei de incheiere a exercitiului financiar, cu conditia asigurarii valorificarii si cuprinderii rezultatelor inventarierii in situatiile financiare anuale intocmite pentru exercitiul financiar respectiv.

Exemplu:
Din cauza volumului, dar si a numarului mare de produse, inventarierea pentru marfurile unei societati s-a stabilit a se realiza la data de 30 noiembrie data la care toate cantitatile au fost identificate si comparate cu datele scriptice din contabilitate. La aceasta data trebuie efectuate ajustarile rezultate urmare a eventualelor diferente constatate intre situatia faptica si cea scriptica din contabilitate.

Mai mult decat atat, valoarea stocurilor faptice inventariate si inscrise in listele de inventariere trebuie actualizata cu intrarile si iesirile de bunuri din perioada cuprinsa intre data inventarierii (in exemplul nostru 30 noiembrie) si data incheierii exercitiului financiar.

Asadar, rezultatele inventarierii se cuprind astfel in situatiile financiare intocmite pentru data de 31 decembrie.
O situatie aparte se intalneste in cazul entitatilor care, potrivit legii contabilitatii, au stabilit exercitiul financiar diferit de anul calendaristic. Spre exemplu, anul financiar liber ales, care are la baza regula grupului, este cuprins intre 1 martie si 28/29 februarie anul urmator. In cazul acestor entitati, inventarierea trebuie organizata si efectuata astfel incat rezultatele acesteia sa fie cuprinse in situatiile financiare intocmite pentru exercitiul financiar stabilit.

Microentitatile intocmesc situatii financiare anuale in conditii speciale, care necesita un grad de complexitate a continutului situatiilor financiare scazut.

Microentitatile intocmesc bilant prescurtat.

Microentitatile intocmesc cont prescurtat de profit si pierdere, care sa prezinte separat:
– cifra de afaceri neta;
– alte venituri;
– costul materiilor prime si al consumabilelor;
– cheltuieli cu personalul;
– ajustari de valoare;
– alte cheltuieli;
– impozite;
– profit sau pierdere.

Microentitatile nu au obligatia elaborarii notelor explicative la situatiile financiare anuale. Cu toate acestea, vor prezenta urmatoarele informatii:
a) politicile contabile adoptate, inclusiv:
– bazele de evaluare aplicate diferitelor elemente;
– conformitatea politicilor contabile adoptate cu principiile contabile prevazute de prezentele reglementari;
– orice modificari semnificative ale politicilor contabile adoptate;
d) valoarea totala a oricaror angajamente financiare, garantii sau active si datorii contingente neincluse in bilant, indicand natura si forma oricarei garantii reale care a fost acordata; separat de acestea, sunt prezentate orice angajamente privind pensiile si entitatile afiliate sau asociate;
e) suma avansurilor si creditelor acordate membrilor organelor de administratie, de conducere si de supraveghere, cu indicarea ratelor dobanzii, a principalelor conditii si a oricaror sume restituite, amortizate sau la care s-a renuntat, precum si a angajamentelor asumate in numele acestora sub forma garantiilor de orice fel, cu indicarea totalului pe fiecare categorie;
c) informatii privind achizitiile propriilor actiuni, si anume:
– motivele achizitiilor efectuate in cursul exercitiului financiar;
– numarul si valoarea nominala sau, in absenta acesteia, echivalentul contabil al actiunilor achizitionate si instrainate in cursul exercitiului financiar si proportia din capitalul subscris pe care acestea o reprezinta;
– in cazul achizitiei si instrainarii cu titlu oneros, contravaloarea actiunilor;
– numarul si valoarea nominala sau, in absenta acesteia, echivalentul contabil al tuturor actiunilor achizitionate si detinute de entitate si proportia din capitalul subscris pe care acestea o reprezinta;

Entitatile mici intocmesc situatii financiare anuale care cuprind:
– bilant prescurtat,
– cont de profit si pierdere,
– notele explicative la situatiile financiare anuale.
Optional, se pot intocmi situatia modificarilor capitalului propriu si/sau situatia fluxurilor de trezorerie.

Entitatile mijlocii si mari, precum si entitatile de interes public intocmesc situatii financiare anuale care cuprind:
– bilant;
– cont de profit si pierdere;
– situatia modificarilor capitalului propriu;
– situatia fluxurilor de trezorerie;
– notele explicative la situatiile financiare anuale.

Microentitatile sunt entitatile care, la data bilantului, nu depasesc limitele a cel putin doua dintre urmatoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 1.500.000 lei (echivalentul a 338.310 euro);
b) cifra de afaceri neta: 3.000.000 lei (echivalentul a 676.620 euro);
c) numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 10.

Entitatile mici sunt entitatile care, la data bilantului, nu se incadreaza in categoria microentitatilor si care nu depasesc limitele a cel putin doua dintre urmatoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);
b) cifra de afaceri neta: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
c) numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 50.

Entitatile mijlocii si mari sunt entitatile care, la data bilantului, depasesc limitele a cel putin doua dintre urmatoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);
b) cifra de afaceri neta: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
c) numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 50.