Aspectele procedurale privind expertiza fiscala sunt reglementate in Codul de procedura civila – art. 201-214, Codul de procedura penala – art. 116-125, Codul de procedura fiscala – art. 55 si in Ordonanta Guvernului nr. 2/2000, aprobata prin Legea nr. 156/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
Procedura expertizei dispuse in cauze de natura civila este reglementata de Codul de procedura civila, din care prezentam:

Codul de procedura civila:
Art. 201. – Cand pentru lamurirea unor imprejurari de fapt instanta considera necesar sa cunoasca parerea unor specialisti, va numi, la cererea partilor ori din oficiu, unul sau trei experti, stabilind prin incheiere punctele asupra carora ei urmeaza sa se pronunte, dupa care va putea convoca o audiere in camera de consiliu, in cadrul careia va solicita expertului sa se pronunte cu privire la costul estimativ al lucrarii ce urmeaza a fi efectuata, cat si cu privire la durata de timp necesara efectuarii expertizei. Pozitia partilor, respectiv a partii care a solicitat proba va fi consemnata in incheiere. In functie de pozitia expertului, a partilor, respectiv a partii care a solicitat proba, instanta va fixa termenul de depunere a raportului de expertiza si conditiile de plata a cheltuielilor necesare efectuarii expertizei. Dispozitiile art. 213 alin. 2 sunt aplicabile.
Cand este necesar, instanta va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.
In domeniile strict specializate, in care nu exista experti autorizati, din oficiu sau la cererea oricareia dintre parti, judecatorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalitati ori specialisti din domeniul respectiv. Punctul de vedere va fi prezentat in camera de consiliu sau in sedinta publica, partile fiind indreptatite sa puna si ele intrebari.
Dispozitiile referitoare la expertiza, cu exceptia celor privind aducerea cu mandat, sanctionarea cu amenda si obligarea la plata de despagubiri, sunt aplicabile in mod corespunzator in cazurile prevazute la alin. 2 si 3.
La efectuarea expertizei in conditiile alin. 2 pot participa si experti desemnati de parti, daca prin lege nu se dispune altfel.
Norme:
Principala necesitate a expertizelor judiciare fiscale judiciare decurge din complexitatea si diversitatea miscarilor de valori, particularitatilor acestora in diferitele sectoare de activitate.
Expertiza fiscala judiciara are ca obiect cercetarea faptelor si activitatilor economice si stabilirea sarcinilor fiscale ce decurg din acestea.
Astfel, cand pentru lamurirea unor imprejurari de fapt instanta considera necesar sa cunoasca parerea unor specialisti, va numi, la cererea partilor sau din oficiu, unul sau 3 experti, stabilind prin incheiere de sedinta punctele asupra carora ei urmeaza sa se pronunte si termenul in care trebuie efectuata expertiza, durata de timp necesara efectuarii expertizei, pozitia partilor si conditiile de plata necesare efectuarii expertizei.
Pentru determinarea costului estimativ al lucrarii ce urmeaza a fi efectuata, precum si a duratei de timp necesare efectuarii expertizei consultantul fiscal poate prezenta instantei o nota de evaluare, intocmita tinand seama de complexitatea lucrarii si timpul necesar pentru efectuarea expertizei.
Consultantul fiscal desemnat expert va putea depune la dosarul instantei, daca este cazul, lista specialistilor cu care va colabora pentru efectuarea expertizei fiscale judiciare. Pot colabora cu alti specialisti pentru efectuarea expertizei fiscale atat consultantii fiscali persoane fizice, cat si societatile comerciale de consultanta fiscala.
Specialistii cu care colaboreaza consultantul fiscal pentru efectuarea expertizei fiscale judiciare pot fi consultanti fiscali sau experti autorizati in conditiile legii in alte specialitati ori pot fi recunoscuti ca specialisti intr-un domeniu care are legatura cu expertiza dispusa de catre instanta.
La efectuarea lucrarilor expertizei pot participa si experti desemnati de parti, cu incuviintarea instantei competente.

Art. 202. – Daca partile nu se invoiesc asupra numirii expertilor, ei se vor numi de catre instanta, prin tragere la sorti, in sedinta publica, de pe lista intocmita si comunicata de catre biroul local de expertiza, cuprinzand persoanele inscrise in evidenta celor autorizate, potrivit legii, sa efectueze expertize judiciare.
Incheierea de numire va stabili si plata expertilor.
Norme:
Alegerea expertilor in vederea recomandarii catre organele in drept se face tinandu-se cont de specializarea, competenta si experienta expertului in raport cu domeniul in care urmeaza sa efectueze expertiza.
Anual, prin grija Secretariatului general al Camerei Consultantilor Fiscali, se intocmesc listele actualizate cuprinzand consultantii fiscali care si-au exprimat intentia de a efectua expertize fiscale judiciare la solicitarea organelor judecatoresti, organelor de cercetare penala, organelor fiscale sau a altor parti interesate.
In acest scop, consultantii fiscali trebuie sa isi exprime intentia de a efectua expertize fiscale potrivit prevederilor art. 3 lit. g) din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001, aprobata cu modificari prin Legea nr. 198/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, cel mai tarziu pana la data de 1 octombrie a fiecarui an.
Pana la aceeasi data, consultantii fiscali care sunt inscrisi pe liste pot sa comunice Secretariatului general al Camerei Consultantilor Fiscali decizia de a nu mai efectua expertize fiscale judiciare la solicitarea organelor judecatoresti, organelor de cercetare penala, organelor fiscale sau a altor parti interesate. Consultantii fiscali pot comunica decizia de a nu mai efectua expertize fiscale judiciare numai dupa finalizarea tuturor rapoartelor de expertiza fiscala judiciara cu care au fost investiti.
Consultantii fiscali care nu comunica decizia de a nu mai efectua expertize fiscale judiciare la solicitarea organelor judecatoresti, organelor de cercetare penala, organelor fiscale sau a altor parti interesate pana la data de 1 octombrie a fiecarui an vor fi inscrisi in listele actualizate.
Prin grija Secretariatului general al Camerei Consultantilor Fiscali, listele actualizate cuprinzand consultantii fiscali care si-au exprimat intentia de a efectua expertize fiscale judiciare se transmit birourilor locale pentru expertize judiciare tehnice si contabile din cadrul tribunalelor, pana la data de 1 decembrie a fiecarui an, pentru a fi comunicate organelor judecatoresti, organelor de cercetare penala, organelor fiscale sau altor parti interesate. Listele actualizate cuprinzand consultantii fiscali care si-au exprimat intentia de a efectua expertize fiscale judiciare se publica si pe site-ul Camerei Consultantilor Fiscali.
Plata expertului sau expertilor numiti trebuie sa fie remuneratorie. In situatia in care expertul sau expertii numiti de instanta sa efectueze expertiza considera onorariul stabilit ca necorespunzator, ei sunt indreptatiti sa solicite instantei marirea acestuia.

Art. 204. – Expertii se pot recuza pentru aceleasi motive ca si judecatorii.
Recuzarea trebuie sa fie ceruta in termen de 5 zile de la numirea expertului, daca motivul ei exista la aceasta data; in celelalte cazuri termenul va curge de la data cand s-a ivit motivul de recuzare.
Recuzarile se judeca in sedinta publica, cu citarea partilor si a expertului.
Norme:
Recuzarea este dreptul pe care il au partile implicate in proces de a cere, in cazuri determinate, expertului sau expertilor sa se retraga de la efectuarea expertizei. Expertii pot fi recuzati pentru aceleasi motive ca si judecatorii.
Motivele de recuzare a judecatorilor si a expertilor, astfel cum sunt prevazute de art. 27 din Codul de procedura civila, sunt:
– cand el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au vreun interes in judecarea pricinii sau cand este sot, ruda sau afin pana la al IV-lea grad inclusiv cu vreuna dintre parti;
– cand el este sot, ruda sau afin in linie directa ori in linie colaterala, pana la al IV-lea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei parti sau daca este casatorit cu fratele ori cu sora sotului uneia dintre aceste persoane;
– cand sotul in viata si nedespartit este ruda sau afin al uneia dintre parti, pana la al IV-lea grad inclusiv, sau daca, fiind incetat din viata ori despartit, au ramas copii;
– daca el, sotul sau rudele lor pana la al IV-lea grad inclusiv au o pricina asemanatoare cu aceea care se judeca sau daca au o judecata la instanta unde una dintre parti este judecator;
– daca intre aceleasi persoane si una dintre parti a fost o judecata penala in timp de 5 ani inaintea recuzarii;
– daca este tutore sau curator al uneia dintre parti;
– daca si-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca;
– daca a primit de la una dintre parti daruri sau fagaduieli de daruri ori altfel de indatoriri;
– daca este vrajmasie intre el, sotul sau una dintre rudele sale pana la al IV-lea grad inclusiv si una dintre parti, sotii sau rudele acestora pana la gradul al III-lea inclusiv.

Art. 205. – Dispozitiile privitoare la citare, aducerea cu mandat si sanctionarea martorilor care lipsesc sunt deopotriva aplicabile expertilor.
Daca expertul nu se infatiseaza, instanta poate dispune inlocuirea lui.
Norme:
Sarcina efectuarii expertizei fiscale de catre consultantii fiscali este obligatorie, neputand fi refuzata decat pentru motive intemeiate.
Refuzul expertului de a primi lucrarea, nedepunerea in termenul fixat sau refuzul de a da lamuririle cerute se sanctioneaza cu amenda judiciara.

Art. 207. – Daca expertii pot sa-si dea de indata parerea, vor fi ascultati chiar in sedinta, iar parerea lor se va trece intr-un proces-verbal, intocmit potrivit art. 198.

Art. 208. – Daca pentru expertiza este nevoie de o lucrare la fata locului, ea nu poate fi facuta decat dupa citarea partilor prin carte postala recomandata, cu dovada de primire, aratand zilele si orele cand incepe si continua lucrarea. Dovada de primire va fi alaturata lucrarii expertului.
Partile sunt obligate sa dea expertului orice lamuriri in legatura cu obiectul lucrarii.
Norme:
Consultantul fiscal poate efectua expertiza numai cu convocarea in scris a partilor, transmisa cu confirmare de primire, in orice situatie.
Consultantul fiscal va analiza tot materialul documentar aflat la dosarul cauzei, precum si pe cel pus la dispozitie de parti care are legatura cu cauza aflata in litigiu.
In egala masura, partile aflate in proces sunt obligate sa puna la dispozitia consultantului fiscal, la solicitarea acestuia, toate inscrisurile pe care le detin in legatura cu cauza in litigiu.
Daca, dupa analiza intregului material documentar existent la dosarul cauzei si pus la dispozitie de catre parti, nu poate fi determinata marimea bazei de impunere, consultantul fiscal va proceda la estimarea acesteia, dupa regulile utilizate de catre organele fiscale.

Art. 209. – Expertul este dator sa-si depuna lucrarea cu cel putin 5 zile inainte de termenul fixat pentru judecata.
Norme:
Termenul de efectuare a expertizei curge intre data numirii expertului/expertilor si data fixata pentru depunerea raportului de expertiza la dosarul cauzei, potrivit incheierii de sedinta comunicate, respectiv cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata fixat.
Daca termenul fixat initial pentru depunerea raportului de expertiza fiscala este considerat de experti neadecvat (prea scurt in raport cu numarul si complexitatea obiectivelor, cu perioada de desfasurare a evenimentelor, cu volumul documentelor care trebuie analizate), ei sunt indreptatiti sa solicite instantei un termen corespunzator pentru efectuarea unei expertize fiscale de calitate.

Art. 210. – Cand sunt mai multi experti cu pareri deosebite lucrarea trebuie sa cuprinda parerea motivata a fiecaruia.
Norme:
In cazul in care pentru efectuarea expertizei fiscale judiciare au fost desemnati mai multi experti si au pareri diferite, lucrarea trebuie sa cuprinda opinia motivata a fiecaruia.
Opinia separata poate fi consemnata in cuprinsul aceluiasi raport sau intr-o anexa la acesta.
Indiferent de modul de prezentare a opiniei, expertii desemnati pentru intocmirea raportului de expertiza fiscala au obligatia de a o fundamenta temeinic, cu indicarea tuturor motivelor de fapt si de drept pe baza carora isi intemeiaza concluziile.
Opinia separata a expertilor parte, cuprinsa in raportul de expertiza fiscala sau intr-o anexa la acesta, nu va fi comunicata direct partilor, ci va fi depusa la organul care a dispus efectuarea expertizei.

Art. 211. – Expertii sunt datori sa se infatiseze inaintea instantei spre a da lamuriri ori de cate ori li se va cere, caz in care au dreptul la despagubiri, ce se vor stabili prin incheiere executorie.
Norme:
Lamuririle suplimentare constau in explicatii cerute expertului asupra raportului de expertiza, referitoare la metodologia de elaborare a raportului, la expresiile utilizate de catre expert in continutul raportului, metodele utilizate in timpul examinarilor, concluziile expertizei etc.
Lamuririle suplimentare nu schimba obiectivul initial al expertizei.

Art. 212. – Daca instanta nu este lamurita prin expertiza facuta, poate dispune intregirea expertizei sau o noua expertiza.
Expertiza contrarie va trebui ceruta motivat la primul termen dupa depunerea lucrarii.
Norme:
Suplimentul de expertiza se efectueaza, la cererea organului care a dispus expertiza, de regula, de acelasi expert care a participat la lucrarile expertizei propriu-zise.
Instanta poate sa dispuna efectuarea unui supliment de expertiza care urmareste obiective suplimentare atunci cand expertul a omis sa raspunda, a dat raspunsuri incomplete ori daca dupa efectuarea expertizei sunt necesare si alte lamuriri sau au aparut imprejurari care pot determina modificarea opiniei initiale a expertului.
O alta expertiza sau expertiza contrarie poate fi incuviintata de instanta, la cererea motivata a partii nemultumite sau din oficiu.

Art. 213. – Expertii care vor cere sau vor primi mai mult decat plata statornicita se vor pedepsi pentru luare de mita.
La cererea expertilor, tinandu-se seama de lucrare, instanta le va putea mari plata cuvenita prin incheiere executorie data cu citarea partilor.
Norme:
Raportul de expertiza fiscala insotit de nota de evaluare a onorariului, impreuna cu decontul cheltuielilor de transport, cazare, diurna sau al altor cheltuieli necesare pentru efectuarea expertizei, va fi depus la organul care a dispus expertiza.
Onorariul definitiv in expertizele judiciare va fi stabilit de organul care a dispus efectuarea expertizei, in functie de complexitatea lucrarii si de volum.

Art. 214. – Daca expertiza se face de o alta instanta prin delegatie, numirea expertilor si statornicirea platii ce li se cuvine se va putea lasa in sarcina acestei instante.
Procedura expertizei dispuse in cauze de natura penala este reglementata de Codul de procedura penala, din care prezentam:
Codul de procedura penala:
Art. 116. – Cand pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, in vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunostintele unui expert, organul de urmarire penala ori instanta de judecata dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.
………………………………………………………..
Art. 118. – Expertiza se efectueaza potrivit dispozitiilor din prezentul cod, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel. Dispozitiile art. 113 se aplica in mod corespunzator.
Expertul este numit de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata, cu exceptia expertizei prevazute in art. 119 alin. 2.
Fiecare dintre parti are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei.
Norme:
Participarea expertului parte la efectuarea expertizei este obligatorie, acesta neavand optiunea de a participa sau nu la efectuarea expertizei. Efectuarea expertizei in lipsa expertului parte poate fi considerata o incalcare a drepturilor procesuale ale partilor care poate determina refacerea expertizei, cu respectarea normelor de procedura in materie.

Art. 120. – Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, cand dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate partile, precum si expertul, daca acesta a fost desemnat de organul de urmarire penala sau de instanta.
La termenul fixat se aduce la cunostinta partilor si expertului obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda si li se pune in vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari si ca pot cere modificarea sau completarea lor.
Partile mai sunt incunostintate ca au dreptul sa ceara numirea si a cate unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea expertizei.
Dupa examinarea obiectiilor si cererilor facute de parti si expert, organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune in vedere expertului termenul in care urmeaza a fi efectuata expertiza, incunostintandu-l totodata daca la efectuarea acesteia urmeaza sa participe partile.
Norme:
In cauzele penale stabilirea obiectivelor se face in doua etape:
1. incuviintarea probei, stabilirea obiectivelor de principiu, numirea expertului, fixarea unui termen in care se citeaza partile si expertul numit si analiza sumara a dosarului de catre expert;
2. punerea in discutia partilor a obiectivelor de principiu fixate in prima faza si a expertului. In aceasta etapa se va stabili si termenul in care expertul trebuie sa efectueze expertiza si se vor completa obiectivele de principiu in raport cu cererile formulate de parti si de expert.

Art. 121. – Expertul are dreptul sa ia cunostinta de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. In cursul urmaririi penale cercetarea dosarului se face cu incuviintarea organului de urmarire.
Expertul poate cere lamuriri organului de urmarire penala sau instantei de judecata cu privire la anumite fapte ori imprejurari ale cauzei.
Partile, cu incuviintarea si in conditiile stabilite de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata, pot da expertului explicatiile necesare.

Art. 122. – Dupa efectuarea expertizei, expertul intocmeste un raport scris.
Cand sunt mai multi experti se intocmeste un singur raport de expertiza. Daca sunt deosebiri de pareri, opiniile separate sunt consemnate in cuprinsul raportului sau intr-o anexa.
Raportul de expertiza se depune la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata care a dispus efectuarea expertizei.

Art. 123. – Raportul de expertiza cuprinde:
a) partea introductiva, in care se arata organul de urmarire penala sau instanta de judecata care a dispus efectuarea expertizei, data cand s-a dispus efectuarea acesteia, numele si prenumele expertului, data si locul unde a fost efectuata, data intocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia si intrebarile la care expertul urma sa raspunda, materialul pe baza caruia expertiza a fost efectuata si daca partile care au participat la aceasta au dat explicatii in cursul expertizei;
b) descrierea in amanunt a operatiilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau explicatiile partilor, precum si analiza acestor obiectii ori explicatii in lumina celor constatate de expert;
c) concluziile, care cuprind raspunsurile la intrebarile puse si parerea expertului asupra obiectului expertizei.

Art. 124. – Cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, dispune efectuarea unui supliment de expertiza fie de catre acelasi expert, fie de catre altul.
De asemenea, cand se socoteste necesar, se cer expertului lamuriri suplimentare in scris ori se dispune chemarea lui spre a da explicatii verbale asupra raportului de expertiza. In acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispozitiilor privitoare la ascultarea martorilor.
Lamuririle suplimentare in scris pot fi cerute si serviciului medico-legal, laboratorului de expertiza criminalistica ori institutului de specialitate care a efectuat expertiza.

Art. 125. – Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiza, dispune efectuarea unei noi expertize.

Organizarea activitatii de expertiza tehnica judiciara este prevazuta in Ordonanta Guvernului nr. 2/2000, aprobata prin Legea nr. 156/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, din care prezentam o serie de reguli si proceduri ce trebuie avute in vedere de catre consultantii fiscali in efectuarea expertizelor fiscale:

Ordonanta Guvernului nr. 2/2000:
Art. 17. – (1) Organul indreptatit sa dispuna efectuarea expertizei judiciare numeste expertul sau, dupa caz, specialistul, indica in scris, prin incheiere sau prin ordonanta, obiectul expertizei si intrebarile la care trebuie sa raspunda acesta, stabileste data depunerii raportului de expertiza, fixeaza onorariul provizoriu, avansul pentru cheltuielile de deplasare, atunci cand este cazul, si comunica biroului local pentru expertize tehnice judiciare numele persoanei desemnate sa efectueze expertiza.
(2) La termenul la care a avut loc numirea expertului, organul cu atributii jurisdictionale care a dispus efectuarea expertizei instiinteaza partea despre suma ce trebuie avansata pentru expertiza dispusa in contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare si ii pune in vedere sa plateasca aceasta suma in termen de 5 zile de la instiintare.
(3) Adresa privind numirea expertului se comunica biroului local pentru expertize tehnice judiciare si expertului tehnic judiciar, dupa efectuarea platii in conditiile alin. (2), si cuprinde urmatoarele:
a) denumirea si datele de contact ale organului cu atributii jurisdictionale care a dispus numirea;
b) numarul si obiectul dosarului in care a fost dispusa efectuarea expertizei tehnice judiciare;
c) numele sau, dupa caz, denumirea partilor din dosar si datele de contact ale acestora: domiciliul sau, dupa caz, sediul acestora, precum si numarul de telefon, numarul de fax si adresa de e-mail, daca acestea sunt cunoscute;
d) numarul si data incheierii sau ordonantei prin care a fost numit expertul;
e) obiectivele expertizei tehnice judiciare dispuse la care trebuie sa raspunda expertul;
f) termenul stabilit pentru depunerea raportului de expertiza;
g) suma stabilita cu titlu de onorariu provizoriu;
h) suma stabilita cu titlu de cheltuieli provizorii;
i) mentiunea ca sumele provizorii, stabilite cu titlu de onorariu provizoriu si cheltuieli provizorii, au fost platite in contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare.
(4) Plata sumei provizorii catre expertul tehnic judiciar numit se va efectua prin intermediul biroului local pentru expertize tehnice judiciare, dupa depunerea raportului de expertiza la organul cu atributii jurisdictionale care a dispus efectuarea expertizei.
Art. 18. – (1) Partea interesata are dreptul sa solicite ca pe langa expertul tehnic judiciar numit sa mai participe la efectuarea expertizei, pe cheltuiala acesteia, si un expert tehnic judiciar sau un specialist, nominalizat de aceasta si incuviintat de organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, in calitate de consilier al partii, din categoria persoanelor prevazute la art. 11-14.
(2) Expertul tehnic judiciar sau specialistul nominalizat de parte in conditiile alin. (1) trebuie sa detina aceeasi specializare cu cea a expertului tehnic judiciar numit de organul judiciar pentru efectuarea expertizei. Daca acest lucru nu este posibil, se va avea in vedere ca specializarea expertului tehnic judiciar care participa la efectuarea expertizei in calitate de consilier al partii sa fie inrudita cu cea a expertului tehnic judiciar numit si sa apartina aceluiasi domeniu.
(3) Onorariul expertului tehnic judiciar sau al specialistului care participa la efectuarea expertizei in conditiile alin. (1) este stabilit de parte si de expert, de comun acord, in temeiul raporturilor contractuale dintre acestia, si este platit acestuia de catre partea care l-a nominalizat.
(4) Un exemplar original al documentului care face dovada relatiilor contractuale dintre parte si expertul tehnic judiciar sau specialistul care participa la efectuarea expertizei in conditiile prevazute la alin. (1), precum si a sumelor datorate acestuia va fi depus la dosarul cauzei cu cel putin 5 zile inainte de termenul stabilit pentru depunerea raportului de catre expertul tehnic judiciar sau specialistul numit.
Art. 19. – In cazul in care pentru efectuarea expertizei dispuse expertul trebuie sa se deplaseze in alta localitate decat cea in care domiciliaza, acesta are dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport, de cazare si la plata diurnei potrivit dispozitiilor care reglementeaza aceste drepturi pentru salariatii din institutiile publice.
Art. 20. – Suma stabilita drept onorariu provizoriu si avansul pentru cheltuielile de deplasare, atunci cand este cazul, se depun, in termen de 5 zile de la numirea expertului, de partea la cererea careia s-a incuviintat efectuarea expertizei, in contul special al biroului local pentru expertize judiciare tehnice si contabile, deschis in acest scop.
Art. 21. – Raportul de expertiza cuprinde:
a) partea introductiva, in care se mentioneaza organul care a dispus efectuarea expertizei, data la care s-a dispus depunerea acesteia, numele si prenumele expertului sau ale expertilor, specialitatea acestuia/acestora, data intocmirii si finalizarii raportului de expertiza, obiectul acesteia si intrebarile la care expertul sau expertii urmeaza sa raspunda, bibliografia pe baza careia expertiza a fost efectuata si daca partile care au participat la aceasta au dat explicatii in cursul lucrarilor la care au fost convocate;
b) descrierea operatiunilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau explicatiile partilor, precum si analiza acestor obiectii ori explicatii pe baza celor constatate de expert sau de specialist;
c) concluziile, care cuprind raspunsurile la intrebarile puse si parerea expertului sau a specialistului asupra obiectului expertizei.
Art. 22. – (1) Raportul de expertiza sau suplimentul la raportul de expertiza, insotit de nota de evaluare a onorariului si, daca este cazul, de decontul cheltuielilor de transport, cazare, diurna sau al altor cheltuieli ocazionate de efectuarea expertizei si in stransa legatura cu aceasta, se depune la organul cu atributii jurisdictionale care a incuviintat expertiza.
(2) La termenul la care se pronunta asupra raportului de expertiza sau, dupa caz, asupra suplimentului la raport, depus de expertul tehnic judiciar numit, organul cu atributii jurisdictionale care a dispus efectuarea expertizei se pronunta si asupra sumei definitive solicitate de catre expert, instiintand biroul local pentru expertize tehnice judiciare despre suma definitiva aprobata la plata expertului.
(3) La termenul prevazut la alin. (2), organul cu atributii jurisdictionale instiinteaza partea despre suma ramasa de plata si pune in vedere acesteia sa efectueze plata in contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare in termen de 5 zile de la instiintare.
Art. 221. – (1) Daca expertul tehnic judiciar numit este inlocuit din motive imputabile acestuia, organele de urmarire penala, instantele judecatoresti sau alte organe cu atributii jurisdictionale pot dispune, odata cu inlocuirea, si restituirea in contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare, in tot sau in parte, in termen de 30 de zile, a sumelor primite pentru activitatea de expertiza tehnica judiciara efectuata in cauza respectiva.
(2) Nerestituirea sumelor in termenul stabilit in contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare constituie abatere disciplinara.
Art. 23. – (1) Onorariul definitiv pentru expertiza tehnica judiciara se stabileste de organul care a dispus efectuarea expertizei, in functie de complexitatea lucrarii, de volumul de lucru depus si de gradul profesional ori stiintific al expertului sau al specialistului.
(2) Plata onorariului si a cheltuielilor solicitate prin decont, cuvenite expertului tehnic judiciar numit de catre organele de urmarire penala, instantele judecatoresti sau alte organe cu atributii jurisdictionale in conditiile art. 17, pentru efectuarea expertizei, se efectueaza numai prin biroul local pentru expertize tehnice judiciare.
Art. 24. – (1) Dispozitiile art. 15-23 se aplica si in cazul expertizei contabile judiciare.
(2) Expertizele contabile judiciare pot fi efectuate numai de experti contabili atestati in conditiile legii.
Reglementarea profesionala a activitatii de expertiza fiscala este continuta de Hotararea Consiliului superior al Camerei Consultantilor Fiscali nr. 5/2007 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare al Camerei Consultantilor Fiscali, de Hotararea Consiliului superior al Camerei Consultantilor Fiscali nr. 3/2007 pentru aprobarea Codului privind Conduita etica si profesionala in domeniul consultantei fiscale si de prezentele norme profesionale.
Principiile de desfasurare a activitatii de consultanta fiscala sunt:
– Integritatea
– Consultantul fiscal trebuie sa fie corect, cinstit si incoruptibil in desfasurarea activitatii de consultant fiscal, fara a se implica in actiuni care nu au un interes legitim.
– Independenta
– Independenta presupune exprimarea unei opinii fara a fi afectata de influente care pot compromite rationamentul profesional.
– Evitarea evenimentelor si a circumstantelor care sunt atat de semnificative, incat o terta parte rationala si informata, cunoscand toate informatiile relevante, inclusiv metodele de siguranta aplicate, ar putea concluziona ca integritatea, obiectivitatea sau scepticismul profesional al unui consultant fiscal au fost compromise.
– Obiectivitate
Un consultant fiscal trebuie sa fie corect si nu trebuie sa ingaduie ca obiectivitatea sa ii fie afectata de prejudecati, conflicte de interese sau influente externe.
Activitatea consultantului fiscal trebuie sa se bazeze pe obiectivitate neafectata de alte interese, de orice natura.
– Confidentialitate
Consultantul fiscal este obligat sa pastreze secretul in legatura cu informatiile, faptele si documentele probante despre care ia cunostinta si pe care le detine ca urmare a exercitarii atributiilor de consultanta fiscala, fiindu-i interzisa cu desavarsire utilizarea acestora in interesul propriu ori in interesul unui tert. Consultantul fiscal trebuie sa respecte confidentialitatea informatiilor dobandite pe parcursul derularii serviciilor profesionale si nu trebuie sa foloseasca sau sa dezvaluie nicio astfel de informatie fara o autorizare corespunzatoare si punctuala, cu exceptia situatiilor in care exista un drept sau o obligatie legala ori profesionala care impune dezvaluirea acelor informatii.
– Competenta profesionala
Competenta profesionala consta in ansamblul abilitatilor si capacitatilor necesare pentru a analiza si rezolva, in concordanta cu dispozitiile legale in materie, problemele fiscale care ii sunt incredintate, facand o evaluare estimativa a eventualelor riscuri juridice si fiscale generate de solutiile adoptate.
Competenta profesionala reprezinta capacitatea consultantului fiscal de a acorda, in baza unor cunostinte temeinice, teoretice si practice privind legislatia fiscala servicii profesionale privind asistenta pe probleme fiscale, instruire si perfectionare in domeniul fiscal si reprezentare in fata autoritatilor fiscale si judiciare.
– Neutralitatea
In scopul indeplinirii activitatii de consultanta fiscala in mod impartial, consultantul fiscal trebuie sa actioneze echidistant si independent fata de orice influente de natura politica, rasiala, de nationalitate etc.
– Atitudinea in profesie
Consultantul fiscal, in desfasurarea activitatii, trebuie sa fie constient ca prin serviciile sale are o responsabilitate atat fata de client, cat si in ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor legale si, ca urmare, nu va putea sa isi asume in exercitarea profesiei riscuri ce pot aduce atingere imaginii proprii, profesiei, Camerei Consultantilor Fiscali si clientilor sau care pot antrena raspunderea sa materiala, contraventionala sau penala.