Contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor, modificarea unilaterala fiind posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de Codul Muncii.

Acest acord trebuie sa fie materializat intr-un inscris, respectiv in actul aditional la contractul individual de munca, insa, potrivit MMJS, acesta trebuie sa fie incheiat anterior producerii efectelor juridice ale modificarii si nu in 20 de zile lucratoare dupa producerea modificarii, efectele producandu-se pentru viitor si nu retroactiv, cum este stipulat in prezent.

In aceste conditii, modificarea contractelor de munca ar urma sa se faca inainte de data la care incep sa produca efecte, proiectul de lege mentionand ca
“Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, anterior producerii modificarii, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege”.

Alin (3) invocat anterior, respectiv elementele pentru modificarea carora este necesara incheierea unui act aditional inainte de a produce efecte sunt urmatoarele:
a) identitatea partilor;
b) locul de munca sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca in diverse locuri;
c) sediul sau, dupa caz, domiciliul angajatorului;
d) functia/ocupatia conform specificatiei Clasificarii ocupatiilor din Romania sau altor acte normative, precum si fisa postului, cu specificarea atributiilor postului;
e) criteriile de evaluare a activitatii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului;
f) riscurile specifice postului;
g) data de la care contractul urmeaza sa isi produca efectele;
h) in cazul unui contract de munca pe durata determinata sau al unui contract de munca temporara, durata acestora;
i) durata concediului de odihna la care salariatul are dreptul;
j) conditiile de acordare a preavizului de catre partile contractante si durata acestuia;
k) salariul de baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea platii salariului la care salariatul are dreptul;
l) durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore/saptamana;
m) indicarea contractului colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale salariatului;
n) durata perioadei de proba.
Modificarile sunt inca in forma de proiect si nu se aplica momentan.

Munca nedeclarata, potrivit proiectului de lege, reprezinta:
a. primirea la munca a unei persoane fara incheierea contractului individual de munca in forma scrisa, in ziua anterioara inceperii activitatii.
b. primirea la munca a unei persoane fara inregistrarea raportului de munca in registrul general de evidenta a salariatilor cel tarziu in ziua anterioara inceperii activitatii.
c. primirea la munca a unui salariat in perioada in care acesta are contractul individual de munca suspendat.
d. primirea la munca a unui salariat in afara programului de lucru stabilit in cadrul contractelor individuale de munca cu timp partial.

In aceste conditii, aflat in situatia de a fi fost angajat fara contract de munca incheiat in forma scrisa, asa cum prevede legislatia la momentul actual, salariatul va face dovada prestarii muncii prin orice mijloc de proba, in ajutorul sau venind o alta modificare a Codului Muncii care prevede ca “in situatia in care contractul individual de munca nu a fost incheiat in forma scrisa, se prezuma ca a fost incheiat pe durata nedeterminata, iar partile pot face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba.”

De altfel, desi nu se renunta la forma scrisa a contractului de munca, el ramanand actul care sta la baza relatiilor de tip salarial, se considera necesara abrogarea prevederii potrivit careia “Forma scrisa este obligatorie pentru incheierea valabila a contractului”, eliminarea conditiei ad validitatem si mentinerea conditiei ad probationem pentru forma scrisa a contractului individual de munca avand in vedere ca dovada existentei raportului de munca se poate face prin orice alt mijloc de proba.

In plus, tot modificare la Codul muncii, se prevede ca “Angajatorul are obligatia de a tine la locul de munca evidenta orelor de munca prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidentierea orei de incepere si a celei de sfarsit a programului de lucru, si de a supune controlului inspectorilor de munca aceasta evidenta, ori de cate ori se solicita acest lucru”.

Aceasta obligatie exista si in prezent dar mult mai sumar enuntata, respectiv “Angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori este solicitat.”

Modificarile sunt inca in forma de proiect si nu se aplica momentan.

In fapt, munca nedeclarata reprezinta orice activitate remunerata care este legala in ceea ce priveste natura sa, dar nu este declarata autoritatilor publice. Prin urmare, prin prestarea activitatii fara declararea acesteia, statul nu isi exercita atributul sau fiscal asupra veniturilor provenite din munca realizata, iar salariatul nu beneficiaza de protectia reglementata de legislatia muncii.

Lipsa unui contract de munca si neinregistrarea acestuia nu inseamna ca munca nu a fost prestata sau ca “salariatul” nu si-a primit contravaloarea prestatiei. Formele diferite de munca nedeclarata se manifesta atat prin nedeclararea catre autoritati a intregii activitati a salariatului cat si prin nedeclararea catre autoritati a unei parti din activitatea salariatului.

Ministerul considera necesara abrogarea prevederii potrivit careia “Forma scrisa este obligatorie pentru incheierea valabila a contractului”, eliminarea conditiei ad validitatem si mentinerea conditiei ad probationem pentru forma scrisa a contractului individual de munca avand in vedere ca dovada existentei raportului de munca se poate face prin orice alt mijloc de proba.

Astfel, munca nedeclarata ar fi:
– primirea la munca a unei persoane fara incheierea contractului individual de munca in ziua anterioara inceperii activitatii.
– neinregistrarea raportului de munca in registrul general de evidenta a salariatilor cel tarziu in ziua anterioara inceperii activitatii.
– primirea la munca a unui salariat in perioada in care acesta are contractul individual de munca suspendat.
– primirea la munca a unui salariat in afara programului de lucru stabilit in cadrul contractelor individuale de munca cu timp partial.

Alin 1 al Art. 16 ar urma sa fie reformulat astfel:
“Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului. In situatia in care contractul individual de munca nu a fost incheiat in forma scrisa, se prezuma ca a fost incheiat pe o durata nedeterminata, iar partile pot face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba”.

In plus, Conform Art. 41 alin. (1) si (2) Contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor, modificarea unilaterala fiind posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de Codul Muncii. Cum acest acord trebuie sa fie materializat intr-un inscris, respectiv in actul aditional la contractul individual de munca, Ministerul apreciaza ca acesta trebuie sa fie incheiat anterior producerii efectelor juridice ale modificarii si nu in 20 de zile lucratoare dupa producerea modificarii, efectele producandu-se pentru viitor si nu retroactiv, cum este stipulat in prezent.

Avand in vedere considerentele de mai sus,Ministerul propune modificarea si completarea art. 17 alin. (5) “Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, anterior producerii modificarii, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege”.

Lipsa unor prevederi clare referitoare la modalitatea de intocmire, completare, modificare, pastrare si prezentare a documentelor privind evidenta timpului lucrat, precum si lipsa unui mecanism legal coercitiv care sa oblige angajatorul la intocmirea prin evidentierea reala si corecta a orelor lucrate in cuprinsul acestor documente, conduce in mod inevitabil la posibilitatea de a incalca obligatiile legale, fara ca Inspectia Muncii sa poata avea un rol activ si sa poata dispune masuri cu caracter obligatoriu care sa restabileasca starea de legalitate.

Ministerul considera ca este necesara o astfel de evidenta pentru a exista posibilitatea verificarii orelor de munca prestate real de catre salariati, avand in vedere ca in multe situatii evidenta timpului de munca prezentata de catre angajator, de obicei ulterior verificarii efectuate la locul de munca, nu corespunde cu situatia de fapt.

Avand in vedere considerentele de mai sus, Ministerul propune modificarea art 119, astfel:

„Angajatorul are obligatia de a tine la locul de munca evidenta orelor de munca prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidentierea orei de incepere si a celei de sfarsit a programului de lucru, si de a supune controlului inspectorilor de munca aceasta evidenta, ori de cate ori se solicita acest lucru”.

Intreaga documentatie referitoare la noul proiect de lege poate fi gasita pe site-ul MMJS.

Precizam ca aceste modificari sunt doar propuneri ale MMJS si nu modificari aduse in mod legal Codului Muncii.