CAPITOLUL I – Dispozitii generale

Art. 1. – (1) Se infiinteaza Inspectia Muncii, organ de specialitate al administratiei publice centrale in subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, cu sediul in municipiul Bucuresti.
(2) Inspectia Muncii are personalitate juridica si este finantata integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(3) Inspectia Muncii indeplineste functia de autoritate de stat, prin care asigura exercitarea controlului in domeniile relatiilor de munca, securitatii si sanatatii in munca si supravegherii pietei.
(4) Inspectia Muncii actioneaza pentru asigurarea protectiei sociale a muncii, in baza prevederilor art. 41 din Constitutia Romaniei, republicata, si, respectiv, a prevederilor Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 81/1947 privind inspectia muncii in industrie si comert, ratificata prin Decretul Consiliului de Stat nr. 284/1973 si ale Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 129/1969 privind inspectia muncii in agricultura, ratificata prin Decretul Consiliului de Stat nr. 83/1975.
Art. 2. – Inspectia Muncii are in subordine inspectorate teritoriale de munca, institutii cu personalitate juridica, care se organizeaza in fiecare judet si in municipiul Bucuresti.
Art. 3. – Inspectia Muncii, prin Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, poate propune Guvernului infiintarea in subordinea sa, in conditiile prevazute de regulamentul de organizare si functionare, a unor unitati cu personalitate juridica, prin intermediul carora sa se asigure pregatirea sau perfectionarea pregatirii personalului propriu, precum si efectuarea unor prestatii legate de specificul activitatii.
Art. 4. – Organizarea si functionarea Inspectiei Muncii se reglementeaza prin Regulamentul de organizare si functionare, aprobat prin hotarare a Guvernului*), la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, cu respectarea prevederilor prezentei legi, denumit in continuare Regulament.
___________
*) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 1.377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Inspectiei Muncii, precum si pentru stabilirea unor masuri cu caracter organizatoric, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 802 din 25 noiembrie 2009, cu modificarile si completarile ulterioare.

CAPITOLUL II – Atributiile Inspectiei Muncii

Art. 5. – Inspectia Muncii indeplineste urmatoarele functii generale:
a) de autoritate de stat, prin care se asigura exercitarea controlului aplicarii prevederilor legale in domeniile sale de competenta;
b) de comunicare, prin care se asigura schimbul de informatii cu autoritatile administratiei publice centrale si locale, precum si cu persoanele fizice si juridice supuse activitatii de control, informarea acestora si a cetatenilor asupra modului cum se respecta si se aplica prevederile legislatiei din domeniile de competenta;
c) de reprezentare, prin care se asigura, in numele statului roman si al Guvernului Romaniei, reprezentarea pe plan intern si extern in domeniile sale de competenta;
d) de formare, prin care se realizeaza pregatirea si perfectionarea profesionala a personalului propriu, in conditiile legii;
e) de cooperare, prin care se asigura desfasurarea de actiuni in comun, pe plan intern si international, in domeniile de competenta;
f) de administrare, prin care se asigura gestionarea bunurilor din domeniul public, respectiv privat al statului ori, dupa caz, al unitatilor administrativ-teritoriale pe care le are in administrare sau in folosinta, a fondurilor alocate in scopul functionarii in conditiile legii, precum si organizarea si gestionarea sistemelor informatice necesare activitatilor proprii.
Art. 6. – (1) Inspectia Muncii are urmatoarele atributii generale:
a) controlul aplicarii prevederilor legale, generale si speciale, in domeniile relatiilor de munca, securitatii si sanatatii in munca si supravegherii pietei;
b) furnizarea de informatii angajatorilor si salariatilor cu privire la mijloacele de aplicare a prevederilor legale in domeniile de competenta;
c) informarea autoritatilor competente despre deficientele sau abuzurile legate de aplicarea dispozitiilor legale in vigoare;
d) prestarea de servicii specifice domeniului sau de activitate;
e) initierea de propuneri pentru imbunatatirea cadrului legislativ din domeniile sale de activitate, pe care le inainteaza Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(2) Inspectia Muncii are urmatoarele atributii specifice:
A. in domeniul relatiilor de munca:
a) controleaza aplicarea reglementarilor legale, generale si speciale, cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale de munca;
b) controleaza stabilirea si acordarea drepturilor cuvenite salariatilor ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca;
c) controleaza aplicarea masurilor de respectare a egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati;
d) asigura la nivel national evidenta muncii prestate in baza contractelor individuale de munca, prin registrul general de evidenta al salariatilor, precum si evidenta zilierilor si a beneficiarilor prestatiilor acestora;
e) controleaza folosirea fortei de munca, in scopul identificarii cazurilor de munca nedeclarata;
f) primeste si transmite in sistem informatic, prin inspectoratele teritoriale de munca, datele depuse de angajatori si beneficiari referitoare la salariati si la zilieri;
g) asigura inregistrarea contractelor colective de munca la nivel de unitati si verifica prevederile acestora, potrivit procedurii aprobate de inspectorul general de stat, si conciliaza conflictele de munca declansate la nivelul unitatilor;
B. in domeniul securitatii si sanatatii in munca si al supravegherii pietei:
a) controleaza, coordoneaza si indruma metodologic aplicarea prevederilor referitoare la securitatea si sanatatea in munca, ce decurg din legislatia nationala, europeana si din conventiile Organizatiei Internationale a Muncii;
b) cerceteaza evenimentele conform competentelor, avizeaza cercetarea, stabileste sau confirma caracterul accidentelor, colaboreaza cu institutiile implicate in ceea ce priveste evidenta si raportarea accidentelor de munca si bolilor profesionale;
c) controleaza activitatea de instruire, informare si consultare a salariatilor si furnizeaza informatii in vederea imbunatatirii acesteia;
d) autorizeaza din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca functionarea persoanelor fizice si juridice si retrage sau poate propune retragerea autorizarii, in conditiile legii;
e) analizeaza activitatea serviciilor externe de prevenire si protectie si propune, dupa caz, comisiei de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca din cadrul inspectoratelor teritoriale de munca retragerea abilitarii;
f) elibereaza avize si autorizatii conform competentelor stabilite prin actele normative aplicabile;
g) dispune sistarea activitatii sau oprirea din functiune a echipamentelor de munca, in cazul in care se constata o stare de pericol grav si iminent de accidentare sau de imbolnavire profesionala, si sesizeaza, dupa caz, organele de urmarire penala;
h) dispune angajatorului efectuarea de masuratori, determinari si expertize pentru prevenirea unor evenimente sau pentru stabilirea cauzelor evenimentelor produse, precum si verificarea, prin organisme abilitate, a incadrarii nivelului noxelor profesionale in limite admisibile la locurile de munca, cheltuielile fiind suportate de catre angajator;
i) controleaza respectarea prevederilor legale referitoare la introducerea pe piata a produselor pentru care desfasoara actiuni de supraveghere a pietei, conform competentelor;
j) restrictioneaza, prin masurile legale stabilite de legislatia in vigoare, comercializarea produselor neconforme si dispune masuri de eliminare a neconformitatilor constatate;
k) preleveaza probe si efectueaza testari in vederea identificarii produselor care prezinta suspiciuni de neconformitate;
l) colaboreaza cu autoritatile vamale si alte organisme responsabile cu controalele la frontiere in vederea schimbului de informatii cu privire la produsele ce prezinta riscuri in utilizare;
m) colaboreaza cu autoritatile competente nationale si din cadrul Uniunii Europene in toate problemele de supraveghere a pietei, inclusiv in ceea ce priveste notificarea clauzei de salvgardare in cazul produselor neconforme.
(3) Inspectia Muncii indeplineste si alte atributii stabilite in responsabilitatea sa potrivit legislatiei in vigoare.
(4) Autoritatile administratiei publice centrale si locale, precum si institutiile aflate in subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora au obligatia de a pune la dispozitia Inspectiei Muncii si a inspectoratelor teritoriale de munca, la solicitarea acestora, informatiile si documentele necesare, in mod operativ si gratuit, pentru indeplinirea atributiilor stabilite prin lege.
Art. 7. – (1) Inspectia Muncii poate sa presteze servicii si sa furnizeze date/informatii, contra cost, in conditiile legii.
(2) Contravaloarea serviciilor prestate se suporta de catre beneficiarii acestora si constituie venituri la bugetul de stat.
(3) Serviciile pentru care se percep tarife, precum si cuantumul acestora se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale.
Art. 8. – In realizarea atributiilor sale, Inspectia Muncii coopereaza, pe plan national si international, pe baza de protocoale, acorduri si memorandumuri, cu institutii similare, cu inspectii din alte domenii, institutii publice sau private, cu organizatii ale partenerilor sociali si cu orice alte organizatii care sunt constituite si functioneaza potrivit legii.
Art. 9. – Ministerul Apararii Nationale, structurile militare si structurile in care isi desfasoara activitatea functionari publici cu statut special din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, Administratia Nationala a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justitiei, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza, Serviciul de Telecomunicatii Speciale, precum si Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare organizeaza activitatile de inspectie a muncii prin servicii proprii de specialitate, care au competenta exclusiva numai pentru structurile respective.

CAPITOLUL III – Organizarea Inspectiei Muncii

Art. 10. – (1) Inspectia Muncii este condusa de un inspector general de stat.
(2) In exercitarea atributiilor de conducere, inspectorul general de stat are in subordine 2 inspectori generali de stat adjuncti.
(3) Inspectorul general de stat si inspectorii generali de stat adjuncti sunt numiti prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale, in conditiile legii.
(4) Functiile de inspector general de stat si inspector general de stat adjunct sunt functii publice de conducere specifice, asimilate din punctul de vedere al drepturilor salariale cu directorul general, respectiv directorul general adjunct din minister.
(5) Inspectorul general de stat si inspectorii generali de stat adjuncti au calitatea de inspector de munca si pot exercita activitati de control pe intreg teritoriul tarii.
(6) Inspectorul general de stat este ordonator secundar de credite.
(7) In exercitarea atributiilor sale, inspectorul general de stat emite decizii si aproba metodologii, proceduri si instructiuni in domeniile de activitate ale Inspectiei Muncii.
(8) Atributiile inspectorului general de stat si ale inspectorilor generali de stat adjuncti sunt stabilite prin Regulament.
(9) La nivelul Inspectiei Muncii se constituie Consiliul Consultativ Tripartit, cu rol de dialog social, format din reprezentantii desemnati ai institutiei, ai confederatiilor sindicale si patronale reprezentative la nivel national.
(10) Modul de organizare si atributiile Consiliului Consultativ Tripartit se stabilesc prin Regulamentul de organizare si functionare al aparatului propriu al Inspectiei Muncii, aprobat prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale, la propunerea Inspectiei Muncii.
Art. 11. – (1) Inspectoratele teritoriale de munca sunt conduse de cate un inspector-sef, numit prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale, in conditiile legii.
(2) Inspectorul-sef este ordonator tertiar de credite.
(3) In exercitarea atributiilor de conducere, inspectorul-sef are in subordine 2 inspectori-sefi adjuncti, numiti prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale, in conditiile legii.
(4) Inspectorul-sef si inspectorii-sefi adjuncti au calitatea de inspector de munca si pot exercita activitati de control.
(5) Functiile de inspector-sef si inspector-sef adjunct sunt functii publice de conducere specifice, asimilate din punctul de vedere al drepturilor salariale cu directorul executiv si directorul executiv adjunct din cadrul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor.
(6) La nivelul inspectoratelor teritoriale de munca se constituie cate un consiliu consultativ tripartit, cu rol de dialog social, format din reprezentantii desemnati ai institutiei si ai organizatiilor sindicale si patronale reprezentative la nivel national.
(7) Modul de organizare si atributiile Consiliului Consultativ Tripartit se stabilesc prin regulamentul de organizare si functionare al inspectoratului teritorial de munca, aprobat prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale, la propunerea Inspectiei Muncii.
Art. 12. – (1) Personalul Inspectiei Muncii si al inspectoratelor teritoriale de munca este alcatuit din functionari publici si personal contractual.
(2) In exercitarea atributiilor de serviciu, inspectorii de munca exercita atributii de autoritate de stat.
(3) Inspectia Muncii asigura participarea personalului propriu si al inspectoratelor teritoriale de munca la programe de perfectionare profesionala, specifice domeniului de activitate, aprobate anual prin decizie a inspectorului general de stat.
(4) Functiile publice de conducere ale directiilor/serviciilor/birourilor cu atributii de control si de evidenta a relatiilor de munca sunt functii publice de conducere specifice.
(5) Functionarii publici de conducere ai directiilor/serviciilor/birourilor cu atributii de control si de evidenta a relatiilor de munca au calitatea de inspector de munca.
(6) Inspectorii de munca, celelalte categorii de functionari publici, precum si personalul contractual din cadrul Inspectiei Muncii si al inspectoratelor teritoriale de munca beneficiaza de masuri speciale de protectie impotriva amenintarilor, violentelor sau a oricaror fapte care ii pun in pericol pe ei, familiile si/sau bunurile lor, precum si de rambursarea tuturor cheltuielilor pentru daunele suferite in exercitarea atributiilor.
(7) Masurile speciale de protectie, precum si conditiile si modul de realizare a acestora se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale. Pentru reglementarile aplicabile functionarilor publici se va obtine avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
(8) Personalul Inspectiei Muncii si al inspectoratelor teritoriale de munca beneficiaza de sprijin financiar din partea institutiei, prin suportarea sumelor necesare asigurarii asistentei juridice, in conditiile stabilite prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale, in cazurile in care actele si faptele indeplinite in timpul exercitarii atributiilor de serviciu, in limitele si cu respectarea prevederilor legale, fac obiectul unor proceduri judiciare.
Art. 13. – (1) Numarul maxim de posturi pentru aparatul propriu al Inspectiei Muncii si al inspectoratelor teritoriale de munca se stabileste prin Regulament.
(2) Structura organizatorica si statul de functii ale aparatului propriu al Inspectiei Muncii si al inspectoratelor teritoriale de munca, precum si repartizarea numarului de posturi la inspectoratele teritoriale de munca se aproba prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale.
Art. 14. – Drepturile salariale ale personalului incadrat la Inspectia Muncii si la inspectoratele teritoriale de munca se acorda astfel:
a) pentru Inspectia Muncii, potrivit prevederilor legale aplicabile aparatului propriu al Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale;
b) pentru inspectoratele teritoriale de munca, potrivit prevederilor legale aplicabile serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor.
Art. 15. – (1) Inspectia Muncii intocmeste si publica anual un raport asupra activitatii sale, cu respectarea prevederilor Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 81/1947 privind inspectia muncii in industrie si comert, ratificata prin Decretul Consiliului de Stat nr. 284/1973.
(2) Raportul prevazut la alin. (1) se inainteaza ministrului muncii, familiei si protectiei sociale si Organizatiei Internationale a Muncii.

CAPITOLUL IV – Inspectorul de munca

Art. 16. – (1) Inspectorii de munca sunt functionari publici, in cadrul functiilor publice specifice cu statut special.
(2) Statutul inspectorului de munca va fi reglementat prin lege.
(3) Inspectorii de munca beneficiaza de stabilitate in functie si independenta fata de orice schimbare guvernamentala si influenta neprevazuta din afara.
(4) Functia de inspector de munca poate fi ocupata de persoane cu studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respectiv studii superioare de lunga durata absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta in domeniile fundamentale: stiinte ingineresti, stiinte agricole si silvice, stiinte juridice, stiinte economice sau in specializarile: sociologie, psihologie, medicina, administratie publica si stiinte politice.
Art. 17. – Recrutarea si numirea in functie a inspectorilor de munca se fac potrivit legislatiei din domeniul functiei publice.
Art. 18. – Inspectorii de munca sunt obligati:
a) sa nu aiba vreun interes, direct sau indirect, de orice natura ar fi acesta, in entitatile care se afla sub incidenta controlului lor;
b) sa nu dezvaluie secretele de fabricatie si, in general, procedurile de exploatare, de care ar putea lua cunostinta in exercitarea functiilor lor, atat pe durata existentei raporturilor de serviciu, cat si timp de 2 ani dupa data incetarii acestora;
c) sa pastreze confidentialitatea asupra identitatii persoanei care semnaleaza nerespectarea prevederilor legale in domeniul reglementat de prezenta lege si sa nu dezvaluie angajatorului, prepusilor sai sau altor persoane faptul ca efectueaza controlul ca urmare a unei sesizari.
Art. 19. – Inspectorii de munca, purtand asupra lor legitimatia si insigna care atesta functia pe care o indeplinesc in exercitarea atributiilor stabilite prin lege, au urmatoarele drepturi:
a) sa aiba acces liber, permanent si fara instiintare prealabila in sediul oricarui angajator si in orice alt loc de munca organizat de persoane fizice sau juridice;
b) sa identifice, pe baza actelor care dovedesc identitatea sau pe baza altor documente, persoanele aflate in locurile de munca sau in alte locuri supuse controlului sau cercetarii evenimentelor si sa impuna completarea fisei de identificare;
c) sa solicite angajatorului sau reprezentantului legal al acestuia, precum si salariatilor, singuri ori in prezenta martorilor, documentele si informatiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetarii evenimentelor;
d) sa li se puna la dispozitie de catre entitatea controlata copii de pe documentele care au legatura cu controlul efectuat sau cu cercetarea evenimentului;
e) sa ia declaratii scrise, singuri sau in prezenta martorilor, salariatilor, angajatorilor si/sau, dupa caz, reprezentantilor legali ai acestora, precum si altor persoane care pot da informatii cu privire la obiectul controlului efectuat sau al evenimentului cercetat;
f) sa preleveze, in vederea efectuarii de analize in laboratoare specializate sau in vederea administrarii de probe, mostre de produse, materiale ori substante fabricate, utilizate, depozitate, manipulate si sa instiinteze detinatorul sau angajatorul despre aceasta;
g) sa dispuna angajatorului efectuarea de masuratori, determinari si expertize pentru prevenirea unor evenimente sau pentru stabilirea cauzelor evenimentelor produse, precum si verificarea, prin organisme abilitate, a incadrarii nivelului noxelor profesionale in limite admisibile la locurile de munca;
h) sa preleveze mostrele necesare din produse pentru care desfasoara actiuni de supraveghere a pietei, iar in cazul in care considera necesar, sa dispuna distrugerea sau scoaterea din uz a produselor care prezinta un risc grav;
i) sa dispuna angajatorului masuri, in vederea remedierii intr-un timp determinat a neconformitatilor constatate;
j) sa dispuna interzicerea, restrictionarea, retragerea unui produs de pe piata sau rechemarea acestuia, cu precizarea motivelor care stau la baza acestei decizii;
k) sa dispuna sistarea activitatii sau oprirea din functiune a echipamentelor de munca, in cazul in care constata o stare de pericol grav si iminent de accidentare ori de imbolnavire profesionala, si sa sesizeze, dupa caz, organele de urmarire penala;
l) sa dispuna suspendarea sau retragerea autorizatiei de functionare;
m) sa aplice semne distinctive cu valoare de sigiliu, in conditiile prevazute de lege, in virtutea autoritatii de stat cu care este investit, pe timpul si in legatura cu indeplinirea atributiilor de serviciu;
n) sa sesizeze organele de urmarire penala cu privire la cazurile sau la situatiile de incalcare a dispozitiilor legale in domeniu, cand exista indicii de savarsire a unei infractiuni;
o) sa constate contraventii si sa aplice sanctiuni prevazute de legislatia in vigoare;
p) sa solicite si sa primeasca neconditionat sprijin de la autoritati si institutii de ordine publica si protectie, dupa caz, in desfasurarea controlului.
Art. 20. – (1) Constatarile rezultate in urma controalelor si a cercetarii evenimentelor, masurile, precum si sanctiunile dispuse de inspectorii de munca sunt consemnate de acestia in proceseverbale, al caror model se aproba prin decizie a inspectorului general de stat.
(2) Contestatiile formulate impotriva actelor cu caracter administrativ incheiate de inspectorii de munca sunt solutionate potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Contestatiile formulate impotriva proceselor-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor incheiate de inspectorii de munca sunt solutionate potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 21. – Persoanele fizice sau juridice controlate au obligatia de a pune la dispozitia inspectorilor de munca documentele si informatiile solicitate de catre acestia, necesare controlului ori cercetarii evenimentului.
Art. 22. – Inspectorii de munca isi pot desfasura activitatea de control pe tot teritoriul tarii, indiferent de locul de munca in care isi desfasoara activitatea in mod curent, in baza deciziei emise de inspectorul general de stat.

CAPITOLUL V – Sanctiuni

Art. 23. – (1) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei:
a) impiedicarea in orice mod a inspectorilor de munca sa exercite, total sau partial, controlul ori sa efectueze cercetarea evenimentelor potrivit prevederilor legale prin orice actiune sau inactiune a conducatorului unitatii, a reprezentantului legal, a unui angajat, prepus ori a altei persoane aflate in locatiile supuse controlului, inclusiv refuzul persoanei gasite la locul de munca de a completa fisa de identificare sau de a da informatii despre evenimentul cercetat;
b) neindeplinirea sau indeplinirea partiala de catre entitatea controlata a masurilor dispuse de inspectorul de munca, la termenele stabilite de acesta;
c) nerespectarea de catre conducatorul unitatii, reprezentantul legal al acestuia, angajati, prepusi sau alte persoane aflate in locatiile supuse controlului a obligatiei de a pune la dispozitia inspectorilor de munca, in termenul stabilit de acestia, documentele si informatiile solicitate, necesare controlului ori cercetarii evenimentelor.
(2) Constatarea si sanctionarea contraventiilor prevazute la alin. (1) se fac de catre inspectorii de munca.
Art. 24. – (1) Contravenientul poate achita pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesuluiverbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia jumatate din minimul amenzii prevazute la art. 23 alin. (1), inspectorul de munca facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesulverbal.
(2) Contraventiilor prevazute la art. 23 alin. (1) le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 25. – Inspectorii de munca sunt competenti sa constate si sa sanctioneze toate faptele care, potrivit legii, constituie contraventii si pentru care se prevede ca agentul constatator face parte din personalul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, al directiilor de munca si protectie sociala*) si al inspectoratelor teritoriale de munca.
___________
*) A se vedea art. 1 si art. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 113/2011 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Plati si Inspectie Sociala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 921 din 23 decembrie 2011.

Art. 26. – In cazul savarsirii repetate de catre angajatori a unor abateri grave de la prevederile legislatiei muncii sau de la normele de securitate si sanatate in munca, Inspectia Muncii poate cere radierea persoanei juridice din registrul comertului.

CAPITOLUL VI – Dispozitii finale

Art. 27. – (1) Inspectia Muncii preia in administrare de la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, pe baza de protocol, cladirile si terenurile aferente, precum si toate celelalte bunuri necesare activitatilor specifice.
(2) Pentru dezvoltarea activitatilor proprii autoritatile publice centrale sau locale vor atribui Inspectiei Muncii, cu prioritate, in conditiile prevazute de lege, terenuri, cladiri si spatii.
Art. 28. – Personalul preluat de catre Inspectia Muncii de la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale se considera transferat in interesul serviciului.
Art. 29. – Prezenta lege intra in vigoare la 90 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.**)
___________
**) Prezenta lege a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 283 din 21 iunie 1999.

NOTA: Reproducem mai jos prevederile art. II-IV din Legea nr. 51/2012 privind modificarea si completarea Legii nr. 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, care nu sunt incorporate in textul republicat al Legii nr. 108/1999 si care se aplica, in continuare, ca dispozitii proprii ale actului modificator:
“Art. II. – In termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, Guvernul va supune spre adoptare Parlamentului proiectul de lege privind Statutul inspectorului de munca, potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, republicata, astfel cum a fost modificata si completata prin prezenta lege.
Art. III. – (1) In termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale va elabora Regulamentul de organizare si functionare al Inspectiei Muncii, care se aproba prin hotarare a Guvernului.
(2) In termenul prevazut la alin. (1), Inspectia Muncii va elabora Regulamentul de organizare si functionare al aparatului propriu al Inspectiei Muncii si regulamentul de organizare si functionare al inspectoratului teritorial de munca, care se aproba prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale.
(3) Pana la data intrarii in vigoare a regulamentelor prevazute la alin. (1) si (2) raman aplicabile reglementarile referitoare la organizarea si functionarea Inspectiei Muncii, respectiv a inspectoratelor teritoriale de munca, in masura in care nu contravin prevederilor prezentei legi.
Art. IV. – Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga:
a) art. 39 alin. (3) din Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006;
b) art. 62 alin. (3) si (4) din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 772 din 12 noiembrie 2009, cu modificarile ulterioare.”

Sursa: Monitorul Oficial, Partea I nr. 290 din 03/05/2012