CUNOASTEREA CLIENTELEI IN SCOPUL PREVENIRII SPALARII BANILOR

 In data de 15 Iunie 2008, contabilitateafirmei.ro publica articolul “Aplicarea masurilor pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor”. In cuprinsul sau toate persoanele carora le revin obligatii privind adoptarea de masuri de prevenire a spalarii banilor au obligatia de a aplica masuri standard de cunoastere a clientelei, in situatiile enumerate atunci (vezi articolul)

Prezentul regulament al BNR, aplicabil institutiilor de credit, persoane juridice romane, si institutiilor financiare nebancare, persoane juridice romane, inscrise in Registrul special tinut de Banca Nationala a Romaniei, reglementeaza standardele minime pentru elaborarea de catre acestea a normelor de cunoastere a clientelei ca parte esentiala a administrarii riscului de spalare a banilor si de finantare a terorismului si aspecte legate de implementarea acestora.

Pentru fiecare dintre noi, cei interesati, acest regulament poate constutui un model.
In principiu, normele de cunoastere a clientelei, elaborate de fiecare institutie, trebuie sa corespunda naturii, volumului, complexitatii si intinderii activitatii acesteia si sa fie adaptate la gradul de risc asociat categoriilor de clienti pentru care aceasta presteaza servicii financiar-bancare si la gradul de risc al produselor/serviciilor oferite.

Normele de cunoastere a clientelei trebuie sa includa cel putin urmatoarele elemente:

a) o politica de acceptare a clientilor, prin care sa se stabileasca cel putin categoriile de clientela pe care institutia isi propune sa le atraga, procedurile graduale de acceptare si nivelul ierarhic de aprobare a acceptarii clientilor in functie de gradul de risc asociat categoriei in care sunt incadrati, tipurile de produse si servicii care pot fi furnizate fiecarei categorii de clientela;

b) proceduri de identificare si de monitorizare permanenta a clientilor pentru incadrarea acestora in categoria de clientela corespunzatoare, respectiv pentru trecerea dintr-o categorie de clientela in alta;

c) continutul masurilor-standard, masurilor simplificate si masurilor suplimentare de cunoastere a clientelei pentru fiecare dintre categoriile de clientela si de produse ori tranzactii supuse acestor masuri;

d) proceduri de monitorizare permanenta a operatiunilor derulate de clienti in scopul detectarii tranzactiilor neobisnuite si tranzactiilor suspecte;

e) modalitati de abordare a tranzactiilor si a clientilor in si/sau din jurisdictiile care nu impun aplicarea de proceduri de cunoastere a clientelei si de pastrare a evidentelor referitoare la aceasta, echivalente cu cele prevazute in Legea nr. 656/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si in Hotararea Guvernului nr. 594/2008, si in care aplicarea acestora nu este supravegheata de o maniera echivalenta celei reglementate prin legislatia precizata;

f) modalitati de intocmire si pastrare a evidentelor corespunzatoare, precum si stabilirea accesului la acestea;

g) proceduri si masuri de verificare a modului de implementare a normelor elaborate si de evaluare a eficientei acestora, inclusiv prin intermediul auditului extern;

h) standardele pentru angajare si programe de pregatire a personalului in domeniul cunoasterii clientelei;

i) procedurile de raportare interna si catre autoritatile competente.


Normele de cunoastere a clientelei trebuie sa fie aprobate la nivelul organelor de conducere ale institutiei si supuse revizuirii ori de cate ori este necesar, dar cel putin annual si trebuie sa fie cunoscute de intregul personal cu responsabilitati in domeniul cunoasterii clientelei, in scopul prevenirii spalarii banilor si finantarii terorismului.


Dispozitii privind masurile-standard de cunoastere a clientelei

dentificarea clientilor persoane fizice are in vedere obtinerea cel putin a urmatoarelor informatii:

a) numele si prenumele si, dupa caz, pseudonimul;

b) data si locul nasterii;

c) codul numeric personal sau, daca este cazul, un alt element unic de identificare similar;

d) domiciliul si, daca este cazul, resedinta;

e) numarul de telefon, fax, adresa de posta electronica, dupa caz;

f) nationalitatea;

g) ocupatia si, dupa caz, numele angajatorului ori natura activitatii proprii;

h) functia publica importanta detinuta, daca este cazul;

i) numele beneficiarului real.


(1) Identificarea clientilor entitati persoane juridice sau fara personalitate juridica are in vedere obtinerea cel putin a urmatoarelor informatii:

a) denumirea;

b) forma juridica;

c) sediul social si, daca este cazul, sediul unde se situeaza centrul de conducere si de gestiune a activitatii statutare;

d) numarul de telefon, fax, adresa de posta electronica, dupa caz;

e) tipul si natura activitatii desfasurate;

f) identitatea persoanelor care, potrivit actelor constitutive si/sau hotararii organelor statutare, sunt investite cu competenta de a conduce si reprezenta entitatea, precum si puterile acestora de angajare a entitatii;

g) numele beneficiarului real sau, in situatia prevazuta la art. 22 alin. (2) lit. b) pct. 2 din Legea nr. 656/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, informatii despre grupul de persoane care constituie beneficiarul real;

h) identitatea persoanei care actioneaza in numele clientului, precum si informatii pentru a se stabili ca aceasta este autorizata/imputernicita in acest sens.

Institutiile au obligatia de a verifica existenta legala a entitatii, respectiv daca aceasta este inregistrata in registrul comertului sau, dupa caz, intr-un alt registru public, precum si informatiile si documentele corespunzatoare cu privire la identitatea persoanei care actioneaza in numele clientului si cele referitoare la natura si limitele imputernicirii.


Acolo unde se impune, sunt necesare masuri suplimentare de cunoastere a clientelei

De asemenea, acolo unde se permite, este posibila aplicarea de masuri simplificate de cunoastere a clientelei

Dispozitii procedurale

Institutiile au obligatia de a pastra cel putin copii ale documentelor de identitate ale clientilor persoane fizice si copii ale documentelor de constituire in cazul clientilor persoane juridice ori entitati fara personalitate juridica, ca de exemplu actul constitutiv si certificatul de inmatriculare ori inregistrare.

Institutiile trebuie sa impuna standarde ridicate la angajarea personalului, inclusiv referitoare la reputatie si onorabilitate, si sa verifice informatiile puse la dispozitie de candidati.

Institutiile trebuie sa asigure pregatirea continua a personalului, astfel incat persoanele cu responsabilitati in domeniul cunoasterii clientelei in scopul prevenirii spalarii banilor si finantarii terorismului sa fie pregatite in mod adecvat. Programul de pregatire va cuprinde informatii legate de cerintele legislatiei in acest domeniu, precum si de aspectele practice distinctive, in special pentru a permite personalului recunoasterea tranzactiilor suspecte de a fi in legatura cu operatiuni de spalare a banilor si finantare a terorismului, precum si intreprinderea de masuri adecvate. Personalul va fi instruit si verificat periodic pentru a se asigura faptul ca acesta cunoaste responsabilitatile care ii revin si pentru a fi informat in legatura cu noutatile in domeniu.