Contabilitateafirmei.ro

Compensarea creantelor fiscale este prevazulta in Codul de procedura fiscala, la articolul 116.

Potrivit prevederilor legale, prin compensare se sting creantele statului sau unitatilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentand impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat, de restituit sau de plata de la buget, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, cu conditia ca respectivele creante sa fie administrate de aceeasi autoritate publica.

Creantele fiscale ale debitorului se compenseaza cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, in mod proportional.

.
Creantele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compenseaza cu creantele fiscale ale debitorului reprezentand sume de restituit de aceeasi natura. Eventualele diferente ramase se compenseaza cu alte obligatii fiscale ale debitorului.

Daca legea nu prevede altfel, compensarea opereaza de drept la data la care creantele exista deodata, fiind deopotriva certe, lichide si exigibile.

Creantele sunt exigibile:
a) la data scadentei;
b) fie la termenul prevazut de lege pentru depunerea decontului cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, in limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisa de organul fiscal potrivit legii;
c) fie la data depunerii cererii de restituire, in limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisa de organul fiscal potrivit legii, pentru cererile de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adaugata, dupa caz, depuse potrivit Codului fiscal;

d) la data comunicarii deciziei, pentru obligatiile fiscale principale, precum si pentru obligatiile fiscale accesorii stabilite de organele competente prin decizie;
e) la data depunerii la organul fiscal a declaratiilor fiscale rectificative, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de contribuabil;
f) la data comunicarii actului de individualizare a sumei, pentru obligatiile de plata de la buget;
g) la data primirii, in conditiile legii, de catre organul fiscal a titlurilor executorii emise de alte institutii, in vederea executarii silite.
h) la data depunerii cererii de restituire, in limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisa de organul fiscal potrivit legii, pentru sumele de restituit.

Compensarea se constata de catre organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispozitiile privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile in mod corespunzator.

Organul fiscal competent comunica debitorului decizia cu privire la efectuarea compensarii, in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii.

In realizarea compensarii trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:
– Competent in efectuarea compensarii este organul fiscal in a carui raza teritoriala debitorul isi are domiciliul fiscal.
– Cererea de compensare trebuie sa cuprinda elementele de identificare a solicitantului, precum si suma si natura creantelor fiscale ce fac obiectul compensarii.
– Cererea de compensare va fi insotita de documente care dovedesc dreptul contribuabilului la rambursarea sau restituirea de la buget a sumelor, cum sunt: copii legalizate de pe hotararile judecatoresti definitive si irevocabile sau de pe deciziile de solutionare a contestatiilor, ramase definitive, ori de pe deciziile de impunere emise de organele fiscale, precum si copii de pe orice documente din care sa rezulte ca suma platita nu reprezinta obligatie fiscala.
– Compensarea din oficiu poate fi efectuata de organul fiscal in tot cursul termenului de prescriptie prevazut de lege pentru fiecare dintre obligatiile supuse compensarii, incepand cu momentul in care ambele sunt lichide si exigibile.