Home > Uncategorized > Principalele modificari aduse Codului de Procedura Fiscala incepand cu anul 2011

Principalele modificari aduse Codului de Procedura Fiscala incepand cu anul 2011




Manual politici și proceduri contabile - personalizat, editabil

Versiune nouă - actualizat Ianuarie 2019

7 domenii de activitate + versiune simplificată

Plasează o comandă ...





Ordonanta de urgenta nr. 117 din 23/12/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si reglementarea unor masuri financiar-fiscale

(Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 891 din 30/12/2010)

Prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 891/2010, au fost aduse o serie de modificari si completari Codului de Procedura Fiscala, pe care le prezentam, sintetic, mai jos.

Potrivit noilor prevederi, incepand cu 1 ianuarie 2011, pentru contribuabilii care au sedii secundare, platitor de obligatii fiscale este contribuabilul, inclusiv pentru impozitul pe venitul din salarii datorat de salariatii care isi desfasoara activitatea la sediile secundare inregistrate fiscal.

Competenta pentru inregistrarea fiscala a sediilor secundare ca platitoare de salarii si venituri asimilate salariilor, revine organului fiscal in a carui raza teritoriala acestea se afla situate.

Dispozitii speciale privind verificarea persoanelor fizice platitoare de impozit pe venit

In situatia in care organele de inspectie fiscala constata ca evidentele contabile sau fiscale ori declaratiile fiscale sau documentele si informatiile prezentate in cursul inspectiei fiscale/verificarii situatiei fiscale personale sunt incorecte, incomplete, false, precum si in situatia in care acestea nu exista sau nu sunt puse la dispozitie, organele de inspectie vor ajusta baza impozabila si, respectiv, vor stabili obligatia fiscala prin utilizarea metodelor indirecte de reconstituire a veniturilor sau a cheltuielilor, reglementate potrivit legii.

Metodele indirecte utilizate de organele fiscale pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt:

- metoda sursei si cheltuirii fondului, care consta in compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate in perioada supusa verificarii;

- metoda fluxurilor de trezorerie, care consta in analiza conturilor bancare si a fluxurilor de numerar, pentru a stabili miscarile de disponibilitati banesti si asocierea acestora cu sursele de venit si utilizarea lor;

- metoda patrimoniului, care consta in determinarea venitului impozabil pe baza cresterii valorii patrimoniului net al unui contribuabil pe parcursul unui an fiscal. Cresterea sau descresterea valorii patrimoniului net se determina prin compararea valorii patrimoniului net la inceputul perioadei cu cea de la sfarsitul perioadei.

Procedura de aplicare a metodelor indirecte se va aproba prin hotarare a Guvernului.

Organul fiscal are dreptul de a efectua o verificare fiscala prealabila documentara a ansamblului situatiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit reglementat de titlul III din Codul Fiscal.

Prin situatie fiscala personala se intelege totalitatea drepturilor si a obligatiilor de natura patrimoniala, a fluxurilor de trezorerie si a altor elemente de natura sa determine starea de fapt fiscala reala a contribuabilului pe perioada verificata.

Verificarea consta in compararea intre veniturile declarate de contribuabili sau de platitorii de venit si situatia fiscala personala a contribuabilului.

Daca organul fiscal constata o diferenta semnificativa intre veniturile declarate de contribuabili sau de platitorii de venit si situatia fiscala personala, acesta continua verificarea prin comunicarea avizului de verificare si stabileste baza impozabila ajustata prin utilizarea metodelor indirecte.

Diferenta este semnificativa daca intre veniturile estimate calculate in baza situatiei fiscale personale si veniturile declarate de contribuabili sau de platitorii de venit este o diferenta mai mare de 10%, dar nu mai putin de 50.000 lei.

In situatia in care organul fiscal constata diferente semnificative, acesta solicita contribuabilului prezentarea, in termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sanctiunea decaderii, de documente justificative sau alte clarificari relevante pentru situatia sa fiscala. Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singura data, la solicitarea justificata a contribuabilului, cu acordul organului fiscal.

Verificarea se desfasoara la sediul organului fiscal sau, la cererea persoanei supuse verificarii, la domiciliul sau la domiciliul/sediul persoanei care ii acorda asistenta.

Avizul de verificare va cuprinde temeiul juridic al verificarii, data de incepere a verificarii, perioada ce urmeaza a fi supusa verificarii, posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a verificarii (se poate solicita o singura data pentru motive justificate) si solicitarea de informatii si inscrisuri relevante pentru verificare.

Raportul de verificare si decizia de impunere

Rezultatul verificarii va fi consemnat intr-un raport scris in care se vor prezenta constatarile din punct de vedere faptic si legal, acesta va sta la baza emiterii deciziei de impunere sau, dupa caz, a unei decizii de incetare a procedurii de verificare, in cazul in care nu se ajusteaza baza impozabila.

Atentie! Prin abrogarea derogarilor privind termenele de plata a impozitului pe venitul din salarii si contributiilor sociale, respectiv plata trimestriala/semestriala a acestora de catre anumite categorii de platitori, prevazute la art. 111 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, persoanele juridice platitoare de impozit pe veniturile microintreprinderilor, asocierile fara personalitate juridica constituie intre persoane fizice, persoanele fizice care au calitatea de angajator, asociatiile, fundatiile sau alte entitati fara scop patrimonial, vor calcula si vira lunar obligatiile mentionate.



Google analytics