Contabilitateafirmei.ro

Inventarierea este un proces care trebuie realizat inainte de intocmirea situatiilor financiare, numai ca nu este numai modalitatea de respectare a unei prevederi legale ci reprezinta mai mult decat atat. Sa vedem care ar fi semnificatiile procesului de inventariere

Inventarierea patrimoniului – obligatie impusa de Legea contabilitatii

Obligatia inventarierii patrimoniului este prevazuta in Legea contabilitatii nr. 82/1992.
Astfel, potrivit Art. 7 alin. 1, „Persoanele prevazute (…) au obligatia sa efectueze inventarierea generala a elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii detinute la inceputul activitatii, cel putin o data in cursul exercitiului financiar, precum si in cazul fuziunii, divizarii sau lichidarii si in alte situatii prevazute de lege.

Persoanele la care se face referire mai sus sunt enumerate in Legea contabilitatii, fiind vorba de:
– Societatile comerciale, societati/companii nationale, regii autonome, institute nationale de cercetare-dezvoltare, societati cooperatiste si alte persoane juridice;
– Institutii publice, asociatiile si alte persoane juridice cu si fara scop patrimonial;
– Subunitati fara personalitate juridica, cu sediul in strainatate, care apartin persoanelor prevazute anterior, cu sediul in Romania, precum si subunitatile fara personalitate juridica din Romania care apartin unor persoane juridice cu sediul in strainatate au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi;
– Organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv, astfel cum sunt prevazute in legislatia pietei de capital, fondurile de pensii facultative, fondurile de pensii administrate privat si alte entitati organizate pe baza Codului civil;
– Persoanele fizice care desfasoara activitati producatoare de venituri.

Rezultatele inventarierii trebuie reflectate in contabilitate, prin inregistrarea eventualelor diferente constatate intre situatia faptica si situatia scriptica, aceasta fiind tot o obligatie legala a contribuabilului.

Obligatia impusa de Reglementarile contabile nationale

Totodata, obligatia efectuarii inventarierii este prevazuta si in OMFP nr. 1.802/2014 (ordinul a inlocuit, incepand cu 1 ianuarie 2015, OMFP 3.055/2009) pentru aprobarea reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate, potrivit caruia:
„In scopul intocmirii situatiilor financiare anuale, entitatile trebuie sa procedeze la inventarierea si evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii.”

Obligatia impusa de nevoia de informare

Dincolo de prevederile legale si sanctiunile aplicabile privind obligativitatea inventarierii patrimoniului, fiecare entitate are nevoie sa-si asigure conformitatea datelor reale cu cele din contabilitate. Mai mult decat atat, trebuie pus mare accent pe valoarea elementelor care compun patrimoniul unei entitati, pentru a preintampina eventuale deprecieri care ar permite o supraevaluare a elementelor de activ sau o subevaluare a elementelor de capitaluri proprii si datorii. S-ar putea denatura asadar pozitia reala a societatii, masurata pe baza situatiilor financiare.
Datele eronate pot influenta utilizatorii de informatii financiare in luarea deciziilor.
Din acest motiv, inventarierea (inventariere fizica si evaluare) asigura conformitarea datelor cuprinse in situatiile financiare cu realitatea specifica societatii.

Cateva elemente generale legate de procesul de inventariere

In scopul intocmirii situatiilor financiare anuale, entitatile trebuie sa procedeze la inventarierea si evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii.

In situatiile financiare anuale, elementele de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii se reflecta si se evalueaza la valoarea contabila, pusa de acord cu rezultatele inventarierii.

Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii reprezinta ansamblul operatiunilor prin care se constata existenta tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric sau numai valoric, dupa caz, la data la care aceasta se efectueaza.

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situatiei reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii ale fiecarei entitati, precum si a bunurilor si valorilor detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane juridice sau fizice, in vederea intocmirii situatiilor financiare anuale care trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare si a performantei entitatii pentru respectivul exercitiu financiar.

In cazul in care, in situatiile enumerate mai sus, sunt inventariate toate elementele de natura activelor dintr-o gestiune, aceasta poate tine loc de inventariere anuala, cu aprobarea administratorului, a ordonatorului de credite sau a persoanei care are obligatia gestionarii entitatii, cu respectarea prevederilor pct. 4 alin. (4).

Inventarierea anuala a elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii se face, de regula, cu ocazia incheierii exercitiului financiar, avandu-se in vedere si specificul activitatii fiecarei entitati.

In scopul efectuarii inventarierii, conducerea entitatii trebuie sa stabileasca proceduri proprii, cu respectarea prevederilor legale.